Mesajul Inelului | Și binele și răul au un sfârșit

Mesajul Inelului | Și binele și răul au un sfârșit

Parabola | Mesajul inelului

— Am dat poruncă să mi se facă cel mai frumos inel din lume, cu cel mai mare diamant, le spuse împăratul sfetnicilor săi, iar oracolul mi-a spus să pun să fie scrisă sub nestemată o formulă magică, numai bună să mă îmbărbăteze în clipele cele mai grele. Ajutați-mă să o găsesc!

Trei zile și trei nopți, în palat nimeni n-a pus geană pe geană. Toți își doreau să vină cu cea mai meșteșugită zicere, ca împăratul cel darnic să îi răsplătească pe măsură.

I-au arătat împăratului tratate de astronomie, scrieri în limbi străvechi, formule matematice încâlcite. Dar împăratul le respinse disperat: voia doar câteva vorbe care să-i aducă alinare! Și niciunul dintre înțelepții împărăției nu reușea să le găsească.

— Înălțimea Ta, nu sunt vreun învățat, ci doar un slujitor umil, îi spuse un moșneag venit de nicăieri. Dar viața te învață multe. Am cunoscut oameni cărora li s-au întâmplat nenorociri. Țărani care și-au văzut câmpurile pustiite, păstori ale căror turme au fost mâncate de lupi…

Împăratul îi porunci să vorbească mai departe. Iar bătrânul urmă:

— Dar cel mai minunat lucru de care am avut parte în viața mea a fost întâlnirea cu un pelerin, pe care l-am găzduit peste noapte. A doua zi, drept mulțumire, mi-a spus niște vorbe care mi-au fost de mare folos când m-am aflat la ananghie. Ți le pot spune, dar trebuie să le ascunzi în inel și să le citești doar când nu vei mai avea scăpare și când nimic din ce-ai încercat n-a dat roade.

Mișcat de acea poveste, împăratul primi mesajul misterios, care era pe o hârtie împăturită și sigilată. I-l trimise bijutierului, iar acesta îl puse sub diamantul cel mare al inelului.

 

Un an mai târziu, împărăția fu invadată, iar împăratul trebui să fugă singur, călare. Merse prin pădure, urcă un munte și ajunse în fața unei prăpăstii, în vreme ce armata inamică îl urmărea.

Dându-și seama că nu mai are scăpare, împăratul își aminti de inelul pe care îl avea pe deget.

Ridică piatra inelului și despături hârtia pe care i-o dăduse moșneagul. Pe ea stătea scris: O SĂ TREACĂ ȘI ASTA.

„Așa e”, își spuse împăratul. „Fie cad în prăpastie, fie mă ucid dușmanii, până la urmă necazul ăsta va trece.”

 

Comentariu ezoteric: În acest moment de ciză, când nu mai există nicio soluție logică, împăratul experimentează starea de abandon, în care transcende condiția individuală (mintea superficială), limitată și ajunge să experimenteze Prezentul, AICI și ACUM, experiență care este sinonimă cu revelarea Sinelui, sau starea de iluminare. În această condiție existențială, nu mai există niciun fel de luptă, niciun fel de problemă, percem doar liniștea, pacea și lumina de fundal.

 

În timp ce se gândea la toate acestea, se așternu liniștea și pacea se coborî peste tot și toate. Oare dușmanii se rătăciseră prin pădure? Sau se lăsaseră păgubași și făcuseră cale întoarsă? Împăratul puse hârtia înapoi în inel și se așeză liniștit pe marginea prăpastiei.

După un ceas, niște oșteni credincioși ajunseră la el. Armata inamică se risipise după ce doi dintre comandanți se certaseră, trupele împăratului aveau să elibereze țara, iar în curând avea să fie pace.

Împăratul sărbători cum se cuvine victoria: toată suflarea împărăției fu chemată să petreacă, să se ospăteze și să dănțuiască timp de o săptămână. De la un balcon al castelului, împăratul îi privea pe toți cei care îl aclamau. Erau acolo tineri, bătrâni și copii, bărbați și femei, câtă frunză și iarbă.

Dar împăratul își dorea să-l vadă pe bătrânul care îi dăruise vorbele magice, ca să-i mulțumească pentru darul său, ce îi adusese liniște și alinare, salvându-i astfel viața.

La căderea nopții, împăratul se urcă pe cal și porni către e ca să-l răsplătească și să îi înapoieze mesajul pelerinului, de care nu mai avea nevoie în aceste vremuri de belșug și pace.

Dar bătrânul îi spuse:

— Dar ce te face să crezi că aceste vorbe se potrivesc doar vremurilor grele? Ele sunt deopotrivă adevărate și când ne merge bine.

Nemaiînțelegând nimic, împăratul citi încă o dată mesajul O SĂ TREACĂ ȘI ASTA.

— Nimic nu e veșnic, spuse bătrânul. Nici binele, nici răul. Tot ce ni se întâmplă și tot ce simțim, bucuria și tristețea, teama și siguranța, durerea și fericirea sunt fețele aceleiași medalii: viața noastră. Fiecare clipă trebuie trăită din plin.

 

De multe ori, când ni se întâmplă ceva rău, ne spunem că nu vom mai fi niciodată fericiți. Sau invers: când primim o veste bună, ne gândim că de acum înainte totul va merge bine. Dar lucrurile se schimbă, și așa și trebuie!

Din povestea vorbelor magice poți învăța două lucruri:

  1. Nu te lăsa cuprins de disperare când ți se întâmplă ceva rău, pentru că „o să treacă și asta”.
  2. Deoarece „o să treacă și asta”, de câte ori ți se întâmplă ceva bun, bucură-te de fiecare clipă.

Aceste cuvinte pline de înțelepciune sunt o comoară. Ne spun să ne dăruim cu totul prezentului, clipei pe care o trăim. Ai sarcini? îndeplinește-le bine! Trebuie să te antrenezi? Dă tot ce poți! Dacă pierzi un meci, gândește-te de ce l-ai pierdut și nu renunța. Dacă câștigi, gândește-te cum ai obținut victoria. Dăruiește-te cu totul clipei de acum, este singura pe care o avem.

 

Te-ar putea interesa și următoarele:

logo