Un citat interesant, niste cuvinte rostite de parintele Cuanticii, fizicianul german Max Planck, in cuvantarea sa de la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Fizică:
“Ca un om care şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei exacte – studiului materiei – vă pot spune, ca rezultat al cercetărilor mele în legătura cu atomii, doar atât: nu există materie ca atare. Tot ceea ce numim ”materie” îşi are originea şi există doar în virtutea unei forţe care face să vibreze particulele unui atom şi care menţine integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligati să presupunem că în spatele acestei forţe există minte conştientă şi inteligentă. Aceasta minte este matricea întregii creaţii.” – Max Planck
Conform darwinismului, singurele cauze responsabile pentru originea si dezvoltarea vietii sunt cele naturale si nedirijate. În mod particular, darwinismul exclude posibilitatea ca Dumnezeu sau oricare altă inteligentă călăuzitoare să fi jucat vreun rol în originea si dezvoltarea vietii. În cultura vestică, ascensiunea darwinismului a fost cu adevărat meteorică. Si totusi, pe tot parcursul ascensiunii sale au existat întotdeauna dizidenti care au considerat ca neadecvată viziunea darwinistă conform căreia cauze naturale nedirijate ar produce întreaga diversitate si complexitate a vietii.
Înainte de mijlocul anilor ‘80 această dizidentă a fost sporadică, si căutând în principal să influenteze opinia publică prin procese (si nu a fost prea eficientă în acest domeniu). Odată cu miscarea Design-ului Inteligent, această dizidentă a devenit acum polarizată, promitând să răstoarne dominatia culturală a darwinismului, cam în acelasi fel în care miscările de eliberare din Europa de Est au răsturnat dominatia politică a marxismului la sfârsitul anilor ‘80.
Miscarea Design-ului Inteligent începe odată cu lucrările lui Charles Thaxton, Walter Bradley, Michael Denton, Dean Kenyon si Phillip Johnson. Fără a lua Biblia ca pe un text stiintific, acesti savanti au criticat darwinismul pe baze stiintifice si filosofice. Pe tărâmul stiintific, ei au arătat că darwinismul este un cadru inadecvat pentru biologie. Pe tărâmul filosofic, au arătat că darwinismul este încurcat fără iesire cu naturalismul, viziunea conform căreia natura îsi este suficientă si astfel nu are nevoie de Dumnezeu sau de altă inteligentă călăuzitoare. Mai recent, savanti precum Michael Behe, Stephen Meyer, Paul Nelson, Jonathan Wells si eu însumi au trecut la un alt nivel, propunând un program de cercetare pozitivă în care cauzele inteligente devin cheia întelegerii diversitătii si complexitătii vietii.
Prin această dublă abordare – critica darwinismului pe de o parte, si furnizarea unei alternative pozitive pe de altă parte -, miscarea Design-ului Inteligent a câstigat rapid aderenti dintre cei mai buni si străluciti membri ai comunitătii academice. Ea este responsabilă deja pentru pierderea de către darwinism a “pozitiei” sale pe piata intelectuală. Dacă va reusi pe deplin, Design-ul Inteligent nu va îndepărta doar darwinismul, ci si mostenirea culturală a acestuia. Și din moment ce nici un aspect al culturii occidentale nu a scăpat neatins de influenta darwinismului, nici un aspect al culturii occidentale nu va scăpa astfel reevaluării în lumina Design-ului Inteligent.
Ce este deci Design-ul Inteligent? Design-ul inteligent începe cu observarea faptului că anumite cauze inteligente pot face lucruri de care cauzele naturale nedirijate nu sunt capabile. Acestea din urmă pot plasa piese de scrabble pe o tablă, dar nu pot aranja piesele în cuvinte si expresii cu sens. Pentru a obtine un aranjament care are sens este nevoie de o cauză inteligentă. Această intuitie, că există o distinctie fundamentală între cauzele naturale nedirijate pe de o parte si cauzele inteligente pe de cealaltă parte, a sustinut argumentele design-ului din secolele trecute.
De-a lungul secolelor, teologii au sustinut că natura prezintă caracteristici pe care natura însăsi nu le poate explica, dar care, în schimb, necesită o inteligentă superioară naturii. De la Părintii Bisericii precum Minucius Felix si Vasile cel Mare (secolele 3 si 4) la scolasticii medievali precum Moise Maimonide si Toma d’Aquino (secolele 12 si 13) până la gânditori reformati precum Thomas Reid si Charles Hodge (secolele 18 si 19), găsim teologi care aduc argumente pentru design, plecând de la datele naturii si ajungând la inteligenta care operează asupra si deasupra naturii.
Argumentele pentru design nu sunt noi. Într-adevăr, argumentele pro-design continuă să fie un reper al cursurilor de filosofie si religie. Cel mai faimos dintre argumentele pentru design este cel al lui William Paley – argumentul ceasornicarului (din cartea lui Paley Teologie Naturală, publicată în 1802). Conform lui Paley, dacă găsim un ceas pe un câmp, adaptarea mijloacelor ceasului la scopul său (adică adaptarea părtilor sale în scopul indicării timpului) ne asigură că el este produsul unei inteligente, si nu doar rezultatul unor procese naturale nedirijate. La fel, minunatele adaptări ale mijloacelor la scopuri în organisme, fie la nivelul întregului organism, sau la nivelul diverselor subsisteme (Paley s-a concentrat în mod special pe ochiul mamiferelor), asigură faptul că organismele sunt produsul unei inteligente.
Cu toate că este în mod intuitiv atractiv, argumentul lui Paley a fost, până nu demult, considerat desuet. Acest lucru se schimbă acum. În ultimii cinci ani design-ul a cunoscut o revigorare explozivă. Oamenii de stiintă încep să înteleagă că design-ul poate fi formulat riguros ca teorie stiintifică. Ceea ce a tinut designul în afara mainstream-ului stiintific în acesti ultimi 130 de ani este absenta unei metode precise de a distinge obiectele care au o cauză inteligentă de cele care nu au o cauză inteligentă. Pentru ca design-ul să fie un concept stiintific rodnic, oamenii de stiintă trebuie să fie siguri că pot determina cu încredere dacă ceva este produsul design-ului.
Johannes Kepler credea că craterele de pe lună au fost proiectate de locuitorii lunii. Acum stim că aceste cratere s-au format pe cale naturală. Tocmai această teamă de a atribui în mod eronat ceva design-ului cu riscul de a fi contrazis mai târziu a împiedicat design-ul de a intra corespunzător în rândul stiintei. Dispunând de metode precise de a distinge obiectele provenite din actiuni inteligente de cele din actiuni neinteligente, oamenii de stiintă sunt acum capabili să evite greseala lui Kepler.
Ceea ce a apărut este un nou program pentru cercetare stiintifică cunoscut ca Design Inteligent. În biologie, Design-ul Inteligent este o teorie despre originile biologice si despre dezvoltare. Asumptia sa principală este ca, pentru a explica structurile complexe bogate în informatie din biologie este necesar apelul la cauze inteligente, si că aceste cauze sunt detectabile în mod empiric.
A spune că aceste cauzele inteligente sunt detectabile pe cale empirică este echivalent cu a spune că există metode bine definite care, pe baza caracteristicilor observabile ale lumii, sunt capabile să distingă în mod coerent cauzele inteligente de cele naturale si nedirijate. Multe stiinte speciale au dezvoltat deja asemenea metode pentru a trage această linie de demarcatie – de notat sunt stiinta judiciară, criptografia, arheologia si căutarea inteligentei extraterestre (precum în filmul Contact).
De câte ori aceste metode detectează cauzalitate inteligentă, entitatea subzistentă pe care o descoperă este informatia. Design-ul Inteligent formulat corespunzător este o teorie a informatiei. În cadrul unei asemenea teorii, informatia devine un indicator demn de încredere al cauzalitătii inteligente, precum si un obiect adecvat al investigatiei stiintifice. Design-ul Inteligent devine astfel o teorie pentru detectarea si măsurarea informatiei, explicarea originii si monitorizarea fluxului acesteia. Design-ul Inteligent este nu este, deci, studiul cauzelor inteligente per se, ci studiul căilor informationale induse de cauze inteligente.
Ca rezultat, Design-ul Inteligent nu presupune nici un creator si nici miracole. Design-ul Inteligent este minimalist din punct de vedere teologic. El detectează inteligenta fără a specula despre natura acestei inteligente. “Complexitatea ireductibilă” a biochimistului Michael Behe, “informatia activă” a fizicianului David Bohm, “complexitatea functională” a matematicianului Marcel Schützenberger, si propria mea “informatie complexă specifică” sunt căi alternative către aceeasi realitate.
Detectabilitatea emprică a cauzelor inteligente este cea care face din Design-ul Inteligent o teorie stiintifică completă, si o distinge de argumentele pentru design ale filosofilor, sau de ceea ce a fost numită în mod traditional “teologia naturală”. Lumea contine evenimente, obiecte si structuri care epuizează resursele explanatorii ale cauzelor naturale nedirijate, si care pot fi explicate adecvat doar prin recursul la cauze inteligente. Oamenii de stiintă sunt acum în stare să demonstreze în mod riguros acest lucru. Astfel, ceea ce a constat într-o persistentă intuitie filosofică se transformă acum într-un program stiintific de cercetare.
Design-ul Inteligent face ca naturalismul, în toate formele lui, să fie respins. Naturalismul metafizic, viziunea conform căreia cauzele naturale nedirijate guvernează în întregime lumea, va fi respinsă pentru că este falsă. Naturalismul metodologic, viziunea conform căreia, de dragul stiintei, explicatia stiintifică nu trebuie niciodată să depăsească recursul la cauze naturale nedirijate, va fi respinsă întrucât sufocă cercetarea. Nu se câstigă nimic prin afirmatia că stiinta se poate descurca si fără cauze inteligente. În schimb, deoarece cauzele inteligente sunt detectabile în mod empiric, stiinta trebuie să rămână mereu deschisă dovezilor activitătii lor.
În ce stare lasă aceasta “creatia specială” si evolutionismul teist? Din punct de vedere logic, Design-ul Inteligent este compatibil cu orice – de la cel mai strict creationism (Dumnezeu este creatorul fiecărei specii noi în parte) până la cea mai subtil si de largă întindere evolutionism (Dumnezeu amestecând împreună toate organismele în marele arbore al vietii). Prima întrebare pentru Design-ul Inteligent nu este cum au apărut organismele (cu toate că aceasta este o temă de cercetare care trebuie abordată), ci dacă acestea prezintă în mod clar urme detectabile empriric ale unei cauze inteligente. În principiu, un proces evolutiv poate prezenta astfel de “semne de inteligentă” la fel ca orice act al creatiei speciale.
Dacă esti crestin, care este beneficiul teologic al Design-ului Inteligent? Este important să realizăm că Design-ul Inteligent nu este o tactică apologetică pentru atragerea oamenilor în Împărătia lui Dumnezeu. Design-ul Inteligent este un program stiintific de cercetare.
Acestea fiind spuse, Design-ul Inteligent nu are implicatii pentru teologie. Cea mai drastică provocare la adresa teologiei în ultimii două sute de ani a fost naturalismul. În cultura vestică, naturalismul a devenit pozitia implicită pentru toate cercetările serioase. De la studiile biblice la drept, la educatie, la stiintă, la presă, cercetarea este concepută numai sub presupozitia naturalismului.
C.S. Lewis se exprimă astfel: “Cu presupunerile naturaliste… te întâlnesti la tot pasul… Acest lucru provine în parte de la ceea ce am putea numi o ‘mahmureală’. Toti avem naturalismul în sânge si chiar convertirea nu înlătură dintr-o dată infectia din sistemul nostru. Presupozitiile materialiste se reîntorc în mintea noastră de câte ori vigilenta noastră este scăzută” (citat din Miracole)
Evidentiind design-ul din natură, Design-ul Inteligent promite să vindece cultura vestică de această regretabilă “mahmureală iluministă”. Într-adevăr, Design-ul Inteligent oferă cea mai clară dezmintire a naturalismului la zi. Naturalismul asteaptă de la stiintă să îi justifice acestuia îndepărtarea scopului din natură. Design-ul Inteligent arată că naturalismul se prăbuseste pe propriile baze. Pentru a fi siguri, există motive filosofice întemeiate pentru a respinge naturalismul – chiar existenta lumii si inteligibilitatea lumii ridică întrebări la care stiinta nu poate răspunde, si care arată către un punct dincolo de lume. Design-ul Inteligent arată că există de asemenea motive stiintifice întemeiate pentru respingerea naturalismului.
* William A. Dembski este matematician si filosof, preda disciplina Stiinta si Teologie la Southern Seminary, Louisville, SUA. Este senior fellow la Center for Science and Culture apartinand de Discovery Institute si director executive al International Society for Complexity, Information, and Design (www.iscid.org). Traducere de Paul Cocei
Sursa: www.creationism.info.ro
Autor: William A. Dembski (matematician si filozof)
