Initiere in Tehnicile de Respiratie YOGA

Corpul, Suflul și Mintea sunt precum un angrenaj de roți dințate. În momentul în care oprești din mișcare o roată se va opri întreg angrenajul. Funcționarea acestui angrenaj este ceea ce ne menține în experiența la nivelul individualității, a dualității, a egoului. Ceea suntem noi cu adevarat (spiritul – Sinele Suprem Atman) se află dincolo de manifestările limitate, duale și tocmai de aceea unul dintre obiectivele practicii yoga este acela de a opri din mișcare acest angrenaj. Putem realiza acest lucru cu ajutorul a 3 tipuri de tehnici:

1. tehnicile care se adresează corpului fizic – aici avem posturile, pozițiile yoga – asana
2. tehnici care acționează asupra suflului – tehnicile de respirație – pranayama
3. tehnicile care se adresează minții – tehnicile meditative

Initiere in Tehnicile de Respiratie YOGA – Pranayama

Respiratia este una dintre cele mai eficiente modalitati de a aduce energie în fiinta si reprezinta o cheie fundamentala in mentinerea sanatatii, a capacitatii de concentrare sau de relaxare.

Între minte, corp și suflu există o strânsă legătură. Ele formează un fel de angrenat de roți dințate în care, dacă controlezi o roată, controlezi întreg angrenajul. Prin controlul respirației, mintea se liniștește, iar corpul se relaxează.

Majoritatea oamenilor (și în special femeile) nu respiră corect, iar acest lucru influențează starea de sănătate și nivelul de energie de care dispunem.

Aerul vehiculeaza o energie subtila numita prana. Unul dintre obiectivele fundamentale ale respiratiei este acumularea din aerul respirat a energiei pranice. Atunci cand respiram superficial randamentul de preluare a pranei este unul scazut. Prin intermediul tehnicilor de respiratie – Pranayama – noi invatam sa marim foarte mult randamentul de preluare a prana-ei din aerul respirat, iar acest lucru genereaza o multime de efecte benefice la nivelul intregii fiinte.

Când respiraţia este profundă şi armonioasă, aceasta va influenţa în mod automat în bine funcţionarea sistemului circulator, fără de care procesele de digestie şi asimilare ar fi perturbate, într-o asemenea situaţie toxinele s-ar acumula în organism şi starea de tulburare sau boala s-ar putea instala cu uşurinţă.

Sistemul respirator este deci poarta prin care pot fi purificate uşor şi repede corpul, mintea şi intelectul. Modalitatea prin care se poate realiza cu maximul de eficienţă acest lucru este PRANAYAMA.

Respiraţia este după cum ştim esenţială pentru susţinerea tuturor formelor de viaţă animală, de la amoeba unicelulară până la om. Este deci posibil să trăim o anumită perioadă fără mâncare şi chiar fără apă câteva zile, dar când respiraţia încetează, viaţa încetează la rândul ei destul de repede. În tratatul străvechi CHANDOGYA UPANISHAD se spune:

“La fel cum toate spiţele sunt legate de butucul roţii, tot astfel de acest suflu al vieţii este legat totul. Viaţa pulsează prin intermediul acestui suflu al vieţii care însufleţeşte toate creaturile.

Suflul vieţii este deci pentru o fiinţă  tatăl… mama… fratele… sora… ghidul… maestrul… BRAHMAN (Dumnezeu)… Cel care crede pătrunde, cunoaşte şi înţelege aceasta, cu adevărat devine un înţelept.”

Un alt tratat milenar KAUSITAKI UPANISHAD spune: ” O fiinţă umană poate trăi fără darul vorbirii pentru că noi vedem că există muţi; altcineva poate trăi fără darul vederii pentru că noi vedem că există orbi; unul poate trăi fără darul auzului pentru că noi vedem că există surzi, unii trăiesc chiar şi fără minte pentru că noi vedem că există idioţi; o fiinţă umană poate de asemeni să trăiască fără mâini sau fără picioare pentru că noi vedem că există ciungi sau ologi. Însă numai suflul respiraţiei singur, este însăşi inteligenţa ascunsă care pătrunde din toate părţile acest corp şi-l face să se ridice. Acesta este de fapt sufletul inteligent (inteligence self).   

Ce este oare acest principiu însufleţitor, inteligent dacă nu sufletul respiraţiei din moment ce împreună trăiesc în acest corp şi în clipa morţii pleacă împreună din el.”

Efectele predominante ce se resimt în urma praticii tehnicilor YOGA – asana (tehnicile corporale), tehnici de repirație, relaxarea yoghină completă, meditația, ce vor fi realizate în cadrul evenimentului sunt:

• echilibru
• încredere în sine
• energie crescută
• rezistenţă la oboseală şi stress
• o senzaţie relaxantă de bunăstare calmă
• regenerare rapidă
• o mai bună odihnă graţie deconectării complete
• creativitate şi concentrare
• acumulare de energie
•  rearmonizare fizică şi psihică

Ciclul respiraţiei constă din trei faze: inspiraţie, expiraţie, retenţie. Din punct de vedere anatomic, inspiraţia reprezintă o expansiune activă a pieptului în care plămâni sunt umpluţi cu aer proaspăt prin care se vehiculează suflul subtil PRANA. Expiraţia este o revenire normală şi pasivă a peretelui elastic al pieptului prin intermediul căruia aerul consumat şi anumite fluide reziduale sunt eliminate, plămâni fiind astfel goliţi. Retenţia pe plin sau pe vid reprezintă o pauză de la sfârşitul fiecărei inspiraţii şi expiraţii. Aceste trei faze formează un ciclu al respiraţiei; Respiraţia influenţează bătăile inimii. În timpul reţinerii respiraţiei se poate sesiza o încetinire a ritmului inimii care asigură o relaxare apreciabilă a muşchiului cardiac.

Respiraţia fiinţei umane poate fi clasificată în 4 tipuri :

a) Respiraţia înaltă sau claviculară în care muşchii ridicători ai gâtului activează şi încarcă energetic mai ales partea superioară a plămânilor.

b) Respiraţia intercostală sau medie în care este activată şi încarcă energetic doar partea centrală a plămânilor.

c) Respiraţia diafragmică sau joasă în care este activată şi încarcă energetic în special partea inferioară a plămânilor, în timp ce partea mijlocie şi cea superioară a acestora rămân mai puţin active.

d) Respiraţia yoghină completă în care plămânii sunt aproape total încărcaţi cu energie fiind astfel folosiţi la întreaga lor capacitate. În respiraţia yoghină completă contracţia diafragmei este întârziată până în momentul în care s-a realizat o contracţie conştientă a muşchilor peretelui abdominal anterior şi lateral. Aceşti muşchi sunt legaţi în diagonală de cutia toracică deasupra şi de pelvis în partea de jos. Această acţiune conştient controlată coboară şi întăreşte diafragma care porneşte din marginea de jos a cutiei toracice: ea împinge astfel în jos organele abdominale mărind capacitatea toracelui.

Formular de achiziție de cursuri online

Citește aici termenii și condițiile de stocare și prelucare a datelor personale