Tripura Sundari – Marea Putere Cosmică a Armoniei și Frumuseții

TRIPURA SUNDARI – MAREA PUTERE COSMICĂ A ARMONIEI ȘI FRUMUSEȚII

„Acela este perfect. Acesta este într-devăr perfect. Perfecţiunea naşte perfecţiune. Frumuseţea cheamă frumuseţe. Luaţi perfecţiune din perfecţiune şi veţi vedea astfel că ceea ce rămâne este perfect.” (Isha Upanishad)

Dacă există o cale spirituală în care sentimentul sacrului şi adoraţia celor divine au dorit să dea forme concrete scopului către care năzuiesc, atunci aceasta este spiritualitatea orientală. Aspectul divin care ajută aspirantul să realizeze transmutarea de la forme materiale grosiere la forme subtile de manifestare este numit Tripura Sundari, „Frumoasa celor trei lumi”. Prin adorarea constantă a lui Tripura Sundari, fiinţa umană descoperă o formă diversă de exprimare a misiunii sale spirituale de eliberare din domeniul tenebrelor, intuind noi modalităţi pentru ieşirea din învălmăşala aparent inexplicabilă a labirintului iluziei ce conduce omul prin coridoarele sale până când, cu ajutorul lui Tripura Sundari, el va putea ajunge în „centru”, adică la cunoaşterea ultimă a Adevărului care îi va revela identitatea divină sau spiritul nemuritor Atman.

Materialul pe care vi-l prezentăm în cele ce urmează se structurează pe mai multe capitole, fiecare dintre ele revelând informaţii esenţiale despre această superbă manifestare divină, sub forma Puterii Perfecţiunii Întruchipate, a Frumuseţii Divine care este Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.

Semnificaţia numelui lui Tripura Sundari

Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.

Datorită omologării perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia tantrică prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.

Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia tantrică afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Fiind zeiţa suverană a acestor trei stări principale de conştiinţă, Tripura Sundari reprezintă în acelaşi timp cea de-a patra stare de conştiinţă (turiya), care le transcende pe celelalte şi care este asociată stării de extaz divin (samadhi) şi eliberării spirituale.

Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută şi ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos şi care provine din sunetul subtil universal, care este pranava (AUM). Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.

Tradiţia tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil şi aspectul suprem. În ceea ce o priveşte pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiţei cu patru braţe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată şi prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcţie de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelaţie siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.

Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari şi să-i invocăm graţia atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei fiinţe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obţine graţia este să ne deschidem inimile cu sinceritate faţă de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiţionat.

Pentru a-i înţelege cât mai bine modurile de acţiune şi manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorinţele noastre egoiste şi să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiţiei tantrice, frumuseţea şi fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenţei, iar “jocul” este însăşi natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de ataşamente şi spre dobândirea adevăratei fericiri şi împliniri în viaţă devine mult mai uşoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoaşterii pe care ne-o împărtăşeşte Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.

Frumuseţea, expresie a perfecţiunii divine

„Pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt Bune, Frumoase şi Adevărate; doar oamenilor, unele lucruri le par drepte, iar altele nu.”

Dintotdeauna, înţelepţii au susţinut că frumosul există înainte de toate ca principiu, el revărsând din preaplinul său dumnezeiesc în întreaga creaţie armonia, binele şi adevărul, într-o misterioasă şi necontenită curgere. Ecourile înţelepciunii străvechi răsună încă în memoria omenirii, căci, rând pe rând, toate şcolile de autentică învăţătură spirituală i-au transmis făclia urmaşilor, reînnodând astfel firul tradiţiei primordiale, pentru ca promisiunea enigmatică a nemuririi să nu se piardă.

Această învăţătură a fost mereu adaptată condiţiilor specifice fiecărei epoci. În concepţia orientală, puterea perfecţiunii divine şi a frumuseţii, Tripura Sundari, Frumoasa celor Trei Lumi, este considerată făptuitoarea celor cinci acte cosmice fundamentale: Creaţia (Srsti), Menţinerea (Sthiti), Resorbţia (Samhara), Ocultarea (Tirodhana) şi Revelarea (Anugraha). Puterea divină a triadei, Tripura Sundari, este imanentă în orice treime şi, totodată, transcende şi susţine toate triadele (cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală; cele trei stări condiţionate: veghe, vis şi somn profund; cele trei tendinţe ale naturii (guna): sattva – puritate, rajas – expansiune şi pasionalitate, tamas – inerţie şi ignoranţă; cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent şi viitor, etc.)

Dincolo de orice teoretizări şi încercări de definire, înţelepţii tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna atingerea frumosului interior, acea desăvârşire ideală dusă până la sfinţenie, care permite omului să simtă intens şi profund frumosul, pentru ca să trăiască frumos.

Divinitatea este considerată totdeauna centru şi origine a frumuseţii: „… totul este în jurul Regelui Totului; El este scop a tot ceea ce există; El este cauza întregii frumuseţi” (Platon, „Scrisoarea a doua către Dionisos”).

În viziunea tantrică, din perspectiva principiilor universale, se ştie că principiul feminin reprezintă manifestarea lui Dumnezeu sub aspectul numelor şi al formelor, pe când principiul masculin semnifică aspectul transcendent şi lipsit de atribute al Divinităţii. De aceea, natura feminină a fost întotdeauna asociată cu frumuseţea, însă în legătură cu aceasta, în noi înşine poate să apară întrebarea firească: unde se găseşte, de fapt, suprema frumuseţe? Învăţăturile tantrice ne îndeamnă să căutăm această frumuseţe în interiorul nostru, deoarece frumuseţea exterioară nu poate decât să reflecte doar pentru câteva clipe inefabila frumuseţe interioară, care transcende toate formele. Sundari înseamnă, din punct de vedere literar, “frumuseţe”, iar adorarea acestei Mari Puteri Cosmice nu reprezintă altceva decât a urma, practic, calea frumuseţii şi a fericirii extatice prin Manifestare, către Absolutul Divin.

La nivelul concepţiei obişnuite, noi ne închipuim frumuseţea ca fiind ceva care implică perfecţiunea şi armonia formelor şi aparenţelor vizibile, cum ar fi o femeie foarte frumoasă sau o floare superbă. Cu toate acestea, indiferent cât de frumoase ar fi, dacă vom analiza cu mai multă atenţie vom descoperi la ele anumite aspecte care sunt mai puţin reuşite şi prezintă anumite imperfecţiuni. În plus, ca o consecinţă directă a experienţei de viaţă pe care o avem, ştim că oricât de mare ar fi frumuseţea unei anumite forme, ea va sfârşi prin a decade şi chiar a dispărea, uneori chiar foarte repede. Aceasta se petrece deoarece forma poate întruchipa o anumită perioadă de timp o frumuseţe uluitoare, dar cu toate acestea frumuseţea este şi înseamnă cu mult mai mult decât orice formă. La nivel suprem, adevărata frumuseţe este eternă şi ea doar se reflectă în anumite proporţii în formele schimbătoare ale lucrurilor şi fiinţelor din Manifestare.

Din această perspectivă, Tripura Sundari nu reprezintă numai frumuseţea formei, ci ea este însăşi frumuseţea indescriptibilă a percepţiei perfecţiunii divine. Din acest motiv, frumuseţea nu trebuie să fie niciodată considerată inerentă obiectelor, deoarece ea apare din desfăşurarea luminii conştiinţei divine care iradiază din fiecare lucru. Întrucât Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu este nesfârşită şi eternă, frumuseţea este şi ea eternă, deci nu dispare niciodată, ci doar se revelează în mod diferit, într-o multitudine de forme. Din această cauză, puterea de transfigurare (sau, cu alte cuvinte, puterea de a vedea sublimul acolo unde alţii nu percep nimic sau văd chiar contrariul) reprezintă un atribut esenţial în garantarea succesului sadhana-ei sau practicii spirituale tantrice.

Înţelepciunea taoistă oferă şi ea o perspectivă profund spirituală asupra frumuseţii, binelui şi adevărului divin, într-o formulare care ne permite să intuim subtila savoare a metaforelor:

„Viziunea omenească a frumosului ca frumos e urâciune,
Iar simţirea omenească a binelui ca bine e răutate.
În sânul adevărului însă, văzutul şi nevăzutul iau naştere unul din celălalt,
Unitatea şi multiplicitatea se împlinesc reciproc,
Micul şi marele îşi dau măsura unul celuilalt,
Susul şi josul se oglindesc unul în altul,
Tăcerea şi cuvântul lucrează în armonie, iar
Începutul şi sfârşitul se urmează unul pe altul.
De aceea, înţeleptul rămâne deasupra acestui joc al aparenţelor.
Fiinţa lui iradiază învăţătură tainică ce se află dincolo de cuvinte.
El se înscrie firesc şi armonios în curgerea lucrurilor şi fiinţelor,
Susţinându-le pe toate fără să ceară răsplată.
Îşi face aşa cum trebuie lucrarea, dar nu-i pune preţ,
Detaşându-se complet de toate fructele acţiunilor sale.
Tocmai pentru că nu se leagă în nici un fel de lucrul astfel făcut,
Nimeni nu i-l poate lua vreodată.”
(fragment din „Tao Te King”)

Înţelepţii orientali şi unii filosofi susţin că frumosul există ca idee modulată printr-o energie specifică încă înainte de a se manifesta concret în tot ceea ce ne înconjoară, în natură sau în artă, aici sau în alte planuri sau lumi. Frumosul este întotdeauna sesizat în cadrul relaţiei dintre cel ce percepe (subiectul cunoscător) şi obiectul perceput. Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentarea în conştiinţa omului a proprietăţilor şi caracteristicilor apreciate ca adevărate, armonioase, bune şi înălţătoare ale obiectului, realităţii sau fiinţei considerate ca atare. Sesizând plenar şi apreciind ceea ce este frumos, fiinţa umană va vibra la unison cu adevărul, armonia şi tainele care se află dincolo de suportul concret al acestuia şi, astfel, va transfera prin rezonanţă în propria sa fiinţă adevărul, armonia şi binele care sunt percepute ca atare în afara sa. Datorită acestui proces inefabil, complex, fiinţa umană care conştientizează frumosul va vibra instantaneu la unison cu energiile subtile benefice, obiective, armonioase din sfera de forţă a frumosului, adevărului şi binelui cosmic.

La nivel fizic, frumosul manifestat ca formă este expresia sublimă, armonioasă, benefică, obiectivă (adevărată), creatoare, dătătoare de fericire a unei necesităţi,  care reflectă indirect ideea de ordine, adevăr, echilibru, structurare simetrică, evoluţie, spiritualizare. În expresia lui imediată şi uimitoare, ca splendoare, ca strălucire exuberantă sau discretă, frumosul este adevăr, bine şi armonie. Din această perspectivă, sentimentul frumosului ar putea fi considerat drept conştientizarea perfecţiunii, atracţia misterioasă sau chemarea către intuirea sau realizarea plenară a virtualităţilor desăvârşitului. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o stare spontană de încântare, un palpit ideal în preajma acestui absolut.

Pentru a rezona în mod gradat şi inefabil cu această euforică stare de percepţie a frumosului, este însă necesar să eliminăm orice concepţii deformate, prejudecăţi sau idei despre ceea ce cunoaştem sau putem evoca prin intermediul memoriei noastre. Cu alte cuvinte, este absolut necesară o “curăţare metodică” a mentalului nostru, pentru a permite astfel reflectarea glorioasă şi magnifică a luminii Sinelui Etern la orice nivel al Creaţiei, de la banalul fir de iarbă şi până la imensitatea galaxiilor fizice sau astrale. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, reziduurile gândurilor şi emoţiilor noastre vor obstrucţiona, precum o peliculă întunecată, frumuseţea divină subtilă ce transpare din fiecare formă care ne înconjoară, chiar dacă noi suntem capabili să percepem în mod clar caracteristicile fizice ale acestor forme.

La modul esenţial vorbind, Tripura Sundari reprezintă frumuseţea supremă a percepţiei pure care apare atunci când suntem capabili să vedem întreaga manifestare în noi înşine şi întreaga natură ca o reflectare directă a realităţii conştiinţei lui Dumnezeu.

Ipostaze fundamentale ale Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Atunci când ne raportăm la aspectele divine transcendente, care implică formele esenţiale ale conştiinţei şi energiei lui Dumnezeu, Tripura Sundari este asociată realităţii indisolubile care este Cit-Shakti. În aspectul de pură cunoaştere, ea este cunoscută ca Samvit, care se referă la puterea de a înţelege şi a percepe totul (orice lucru, orice fiinţă, orice fenomen etc.) ca fiind infuzat de însăşi Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu Tatăl. Din această perspectivă, Marea Putere Cosmică Tripura Sundari ne apare ca o putere a cunoaşterii mai ales intuitive şi divin perceptive, şi mai puţin ca o cunoaştere care provine din analiza şi raţionamentul discursiv. Ea reprezintă acea formă de manifestare a Energiei Divine Supreme (Parameshvari), care ne apare ca pură conştiinţă şi ca beatitudinea nesfârşită ce izvorăşte din aceasta. Într-o tentativă generală de a rezuma aceste aspecte, putem afirma că Tripura Sundari combină unele aspecte ale energiei activităţii care sunt manifestate de Kali cu unele aspecte ale energiei cunoaşterii care sunt manifestate de Tara, adăugând la acestea dimensiunea fericirii extatice sau beatitudinea realizării spirituale supreme.

Deoarece este astfel strâns asociată cu energia beatitudinii spirituale şi cu prezenţa nectarului divin (soma), Tripura Sundari mai reprezintă şi Luna ca întruchipare vizibilă a frumuseţii şi fericirii transcendente. Din punct de vedere subtil, Sundari reprezintă experienţa extatică a răspândirii nectarului divin sau “ambroziei” divine (soma / amrita) în fiinţa aspirantului, graţei rezonanţei sale profunde cu cele mai elevate aspecte ale Conştiinţei Divine. Datorită acestui fapt, fiind însăşi sursa benefică a izvorului de soma subtilă, zeiţa îşi are sălaşul subtil la nivelul lui Sahasrara padma, adică la nivelul creştetului capului. Prin graţia sa, nectarul divin şi dătător al nemuririi (“nectar” care se mai numeşte şi amrita) este răspândit în întreaga fiinţă a aspirantului, până când acesta realizează faptul că întreaga Manifestare este infuzată de aceeaşi energie subtilă a beatitudinii infinite.

Astfel, Marea Zeiţă ne apare ca fiind frumuseţea efulgentă a întregii Creaţii, dar această percepţie este realizată în termenii unităţii divine indestructibile (în sensul că întregul Macrocosmos este Brahman sau Dumnezeu Tatăl) şi că nu există nimic altceva în afara Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu. De aceea, adorarea plină de fervoare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari este una din căile cele mai scurte şi sigure către revelarea Sinelui Divin Etern din noi înşine. Când mintea este infuzată de această nelimitată cunoaştere, ea va găsi cu uşurinţă o satisfacţie plenară în tot ceea ce observă. Percepţia noastră este atunci plină de transfigurare, astfel încât vom regăsi bucurie şi fericire chiar şi în cele mai obişnuite şi aparent nesemnificative obiecte, deoarece atunci suntem pe deplin eliberaţi de orice concepţie asupra timpului şi spaţiului, asupra mărimii, distanţei sau importanţei lucrurilor. Orice percepţie ne revelează atunci prezenţa eternă şi plină de o nesfârşită iubire şi compasiune a lui Dumnezeu; ea devine, astfel, un fel de mic univers în care noi intuim profund unicitatea Conştiinţei Divine sub aparenţa miriadelor de tipuri de manifestare.

Cea mai elevată modalitate de adorare a lui Tripura Sundari este aceea de a ne găsi liniştea şi pacea eternă în chiar Sinele nostru Nemuritor (Atman), cu alte cuvinte de a ne revela esenţa noastră divină ca realitate supremă şi neschimbătoare a întregii Creaţii. Metoda cea mai directă pentru a ne îndeplini acest ţel este aceea a introspecţiei profunde asupra adevăratei noastre identităţi, ceea ce reprezintă atma-vichara (a cărei modalitate, sintetic prezentată, se reduce la întrebarea fundamentală: “Cine sunt eu ?”) sau metodele foarte elevate şi totodată abstracte care constituie domeniul jnana yoga.

Experienţa fundamentală care rezultă de aici este cea prin care înţelegem la modul cel mai profund că tot ceea ce ne înconjoară nu este cu nimic diferit de noi înşine, având aceeaşi sursă şi aceeaşi natură esenţială. De altfel, în această direcţie, învăţăturile tradiţiei vedantice ne spun că este sub demnitatea noastră (ca fiinţe a căror natură esenţială este Sinele Divin Nemuritor (Atman)) să ne lăsăm copleşiţi de aproape orice sentiment de frică, îngrijorare, mânie sau orice altă trăire neconformă cu perfecţiunea şi armonia spirituală pe care o întruchipăm. Este, de asemenea, sub statutul nostru de fiinţe conştiente în care străluceşte conştiinţa divină infinită să ne identificăm în mod fals cu un trup minuscul din carne şi oase sau cu o structură mentală efemeră şi, în mod asemănător, este chiar o insultă adresată Sinelui Esenţă din celelalte fiinţe umane de a le privi şi a le trata doar ca un trup limitat sau ca personalităţi şovăitoare care au nevoie de ajutor, încurajare şi multă consolare. Înţelegerea profundă a acestor adevăruri atrage asupra noastră manifestarea plenară a graţiei copleşitoare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari, care ne va pregăti astfel trupul, inima şi mintea pentru a trăi şi a percepe în mod inefabil fericirea eternă şi nesfârşită a Absolutului Divin.

Bala, tânăra fată de 16 ani

Una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari este sub forma unei tinere fete de şaisprezece ani. Această viziune antropomorfă a zeiţei este cunoscută sub numele de Shodasi (care înseamnă “şaisprezece”) sau acela de Bala (care înseamnă – tânără fată). Vârsta de şaisprezece ani nu este aleasă deloc întâmplător în această formă a lui Sundari, deoarece atunci femeia experimentează poate cele mai plăcute şi fascinante aspecte, pline de fericire şi de încântare, ale existenţei ei. În această etapă a vieţii, impulsul ei profund lăuntric este acela de a se juca mereu, de a experimenta noi şi noi senzaţii şi de a-i fascina pe cei din jur, atrăgându-i cu putere spre ea. Din această cauză se afirmă că inocenţa ei pură dezarmează chiar şi cele mai întunecate suflete, fiind ca un magnet puternic pentru tot ceea ce rezonează cu adevărul, frumuseţea şi bunătatea. Astfel, ca o fată de şaisprezece ani veşnic tânără şi încântătoare, Shodasi îl ghidează pe aspirant cu mult discernământ pe calea spiritualităţii, reprezentând pentru acesta inocenţa plină de puritate şi fervoare a aspiraţiei sale iniţiale către Divin, stare pe care el trebuie să o cultive neîncetat încă de la începutul practicii sale şi până la dobândirea eliberării spirituale supreme (moksha).

Iată cum poate fi percepută prin meditaţie Bala Tripura Sundari de către un aspirant la desăvârşire: o primă senzaţie apare chiar la baza coloanei vertebrale ca o vibraţie fină, diafană, asemeni unei tulpini a florii de lotus ce urcă până în creştetul capului unde îşi deschide minunata floare emanând o lumină vie, intensă, alb strălucitoare din care apare forma extraordinară a Zeiţei Frumuseţii. Ea poartă părul împletit cu ghirlande de flori; fruntea îi este împodobită cu bijuterii, schiţând un zâmbet uşor pe buze şi purtând pe cap o frumoasă diademă. Capul său e împodobit cu perle şi diamante, purtând o semilună ca bijuterie preţioasă. Cei trei ochi luminoşi ai săi strălucesc ca nişte safire; cu cercei din perle strălucitoare şi pietre preţioase orbitoare în urechi; în jurul gâtului ei se află o salbă asemănătoare unui roi de albine, frumoasă şi uluitoare. Corpul Ei este acoperit cu o îmbrăcăminte fină şi strălucitoare, frumoasă, dezvăluind braţe graţioase şi forme şerpuitoare, toate acoperite cu aur şi cu alte metale preţioase, cu bijuterii strălucitoare şi sclipitoare; întreaga ei făptură emană un parfum dulce asemeni boabelor de struguri; degetele picioarelor sunt asemeni petalelor unor lotuşi roşii, împodobite cu perle asemeni bobocilor de flori. În prima mână stângă coborâtă Ea ţine o carte iar cu prima mână dreaptă ridicată face gestul îndepărtării fricii; în cea de-a doua mână dreaptă coborâtă ţine mătănii iar cu a doua mână stângă Ea face gestul binecuvântării.

Marii Puteri Cosmice Bala Tripura Sundari îi sunt atribuite 1000 de nume, aşa cum se arată în tradiţia tantrică. Această încântătoare manifestare feminină plină de gingăşie şi totodată plină de pasionalitate se arată în multiple forme, care mai de care mai încântătoare şi uluitoare, doar aspirantului plin de devoţiune şi fervoare: Oceanul Fericirii Ultime; Cea Plină de Fericire; Împărăteasa; Regina; Irezistibila Shakti; Cea cu Chipul asemeni Lunii; Esenţa Pasiunii; Adorabila Dătătoare de Pasiune; Vasul de Aur; Strălucitoare asemeni a milioane de sori; Încântătoarea Zeiţă a Dragostei; Mica Lună; Cea îndrăgostită de Shiva; Dansatoarea Cosmică; Zeiţa Inteligenţei Trezite; Zeiţa celor Trei Oraşe; Adolescenta; Pasionala; Cea care se joacă cu săgeţile dragostei; Cea care îndeplineşte dorinţele aspiranţilor; Cea Etern Îndrăgostită etc.

Reprezentarea tradiţională a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Marea Putere Cosmică Tripura Sundari poate fi vizualizată în timpul meditaţiei ca o zeitate a cărei formă este  “mai strălucitoare decât a milioane de sori”, iar la nivelul creştetului ea poartă o semilună (care uneori este redată ca fiind formată chiar din părul zeiţei). Tripura Sundari este înfăţişată cu patru braţe, ţinând în două dintre ele un vas pentru zahărul candel şi cinci săgeţi împletite din flori, iar în celelalte două mâini ţine un laţ şi un cârlig. Ea este reprezentată goală sau purtînd un veşmânt fin de culoare roşie şi purtînd diverse ornamente minunate (brăţări la glezne şi la mâini, cercei, inele, lănţişoare etc.). Frumuseţea ei este orbitoare, iar chipul şi corpul îi sunt foarte tinere. Zeiţa este reprezentată de cele mai multe ori ca fiind aşezată pe un pat care îl semnifică pe marele zeu Sadashiva ce stă aplecat peste cele patru forme ale lui, Brahma, Vishnu, Rudra şi Maheshvara (aceştia ţinând locul celor patru picioare ale patului).

Culoarea roşie strălucitoare în care este reprezentată Marea Putere Cosmică Tripura Sundari semnifică starea ei de fericire extatică, cunoaşterea ei iluminatoare şi totală, precum şi compasiunea ei nemărginită pentru toate fiinţele Creaţiei. Semnificaţia simbolică ce este atribuită obiectelor pe care ea le ţine în mâini este următoarea: vasul pentru zahărul candel reprezintă mintea, iar săgeţile împletite din flori simbolizează cele cinci simţuri, care prin graţia zeiţei devin tot atâtea “porţi” de manifestare a unei copleşitoare fericiri.

Metaforic vorbind, Tripura Sundari ne “vânează” cu săgeţile încântării şi ale fericirii, revelându-ne astfel toate formele Creaţiei ca aspecte ale naturii noastre divine interioare, care este plină de beatitudinea nesfârşită a extazului suprem. Laţul pe care îl poartă în cea de-a treia mână semnifică abilitatea de a-şi atrage adoratorii sinceri şi devotaţi prin intermediul frumuseţii ei orbitoare. Cârligul din ultima mână reprezintă mijlocul prin care ea retează orice ataşament faţă de aparenţele iluzorii ale lumii înconjurătoare.

Cele cinci forme ale lui Shiva pe care este aşezată Sundari sunt numite, de fapt, “cele cinci cadavre”, deoarece ele sunt absolut inerte fără energia pe care ea le-o infuzează. Din punct de vedere subtil, aceste cinci forme simbolizează cele cinci elemente (mahabhuta) din Manifestare şi cele cinci feluri de activităţi principale ale lui Shiva (creaţie, menţinere, distrugere, ocultare şi graţie). Astfel, Brahma semnifică elementul pământ (prithivi mahabhuta) şi activitatea de creaţie. Vishnu este elementul apă (apas mahabhuta) şi activitatea de menţinere şi suport a ceea ce a fost deja creat. Rudra semnifică elementul foc (agni mahabhuta) şi activitatea de distrugere şi transformare. Maheshvara simbolizează elementul aer (vayu mahabhuta) şi ignoranţa faţă de origini sau, altfel spus, activitatea lui Shiva de ocultare sau tăinuire a naturii sale esenţiale, pentru a permite astfel Macrocosmosului sau Creaţiei să se manifeste în conştiinţa Lui infinită. Sadashiva reprezintă al cincilea şi cel mai subtil dintre elemente, care este eterul (akasha mahabhuta); el simbolizează, de asemenea, graţia lui Shiva, care ne eliberează din lanţurile grele ale iluziei Manifestării şi ne oferă capacitatea de a o transcende în totalitate.

Sri Yantra, reprezentarea subtilă a lui Tripura Sundari

Ce este o yantra?

Lumea este deseori văzută ca un sistem complex de către tradiţia tantrică şi din această cauză este necesară o simplificare, o reducere la esenţă până la cele mai mici detalii. Astfel, yantrele sunt transpuneri lineare sau geometrice, bidimensionale sau tridimensionale prin intermediul cărora accedem la sursa esenţială a manifestării unui aspect din această creaţie. Divinitatea guvernatoare sau protectoare a yantrei ocupă întotdeauna locul central în yantra (atunci când yantra este plană), sau vârful yantrei (când reprezentarea este tridimensională). O yantra poate fi aşezată plan, bhuprastara – în două dimensiuni, cu faţa spre est sau spre nord, sau meruprastara – în trei dimensiuni, la care yantra are o formă piramidală. Yantra poate fi încărcată cu mantra sau bija mantra reprezentării respective, pentru a deveni eficientă.

Bindu, sau punctual central din Sri Yantra reprezintă „focarul de putere” în care întregul univers este proiectat într-o formă condensată, prin care se realizează punerea în inefabilă rezonanţă a microcosmosului fiinţei adoratorului cu anumite aspecte sau energii specifice lui Tripura Sundari. Ea sălăşluieşte ca spirit gigantic universal în bindu, în centrul centrului lui Sri Yantra, dar care, fiind ocultat, nu este reprezentat. Din acest punct pornesc toate firele de forţă ale creaţiei.

Sri Yantra are un nucleu format din nouă triunghiuri, care reprezintă proiecţia la nivelul pământului a ciclului complet al Eneadei forţelor divine. Diagrama exprimă treimea forţelor divine ale Emanaţiei universale, Echilibrului menţinător şi Resorbţiei cosmice. Astfel, chipul treimic al divinului se reflectă în creaţie în conformitate cu principiul analogiei, Apele de Sus (Cerul) oglindindu-se în Apele de Jos (Pământul). Avem astfel patru perechi de triunghiuri complementare, dintre care cele cu vârful în jos reprezintă energiile Manifestării, descendente, „feminine”, Yin, iar triunghiurile cu vârful în sus corespund energiilor Resorbţiei, ascendente, „masculine”, Yang, în vreme ce în centrul diagramei se află triunghiul unic al energiilor divine supreme. Nevăzută, decada guvernează totul prin focarul punctual al triunghiului din centru, adevărat resort al transcendenţei.

Celelalte părţi ce compun yantra – petalele, liniile din yantra – sunt în mod normal aranjate în cercuri concentrice (mandalas) şi simbolizează fiecare în parte un atribut al Zeiţei. În Sri Yantra sunt prezente 111 aspecte. Ea poate fi asociată cu simbolismul corpului uman unde există de asemeni rapoarte foarte exacte între diferitele părţi ale corpului, unele cu altele. Astfel, pe Tripura Sundari o putem vedea ca pe o zeiţă Macrocosmică care se identifică perfect până la cele mai mici detalii cu fiinţa umană, privită ca Microcosmos.

Pătratul sau bhupura reprezintă energia pămân-tului. Acesta este reprezentat ca o suprafaţă ce împrejmuieşte ca nişte ziduri toate elementele componente ale yantra-ei. Cele trei linii ale lui bhupura din Sri Yantra reprezintă fiecare în parte un aspect al lui Tripura Sundari. În linia exterioară sunt reprezentate opt lumi protectoare (lokapalas), spiritele gardiene ale direcţiilor principale şi cele ale direcţiilor intermediare. În linia de mijloc sunt reprezentate opt Siddhi Shaktis reprezentând lumea simţurilor. În linia interioară sunt opt shaktis reprezentând controlul asupra tendinţelor inferioare.

Sri Yantra reprezintă în mod analogic un întreg univers aflat sau în expansiune sau în resorbţie. Ea trebuie contemplată în mod activ, percepînd sensul analogic, subtil, adică fie ca reprezentând mişcarea cosmică a lui Tripura Sundari care, din centrul ei se extinde de jur împrejur creînd astfel universul, fie realizăm o adorare a Sa plecînd de la exterior pentru a ajunge în final către centrul acesteia unde se află esenţa spirituală ultimă a lui Tripura Sundari. Aspirantul care o adoră pe Tripura Sundari va înţelege foarte curând tot acest proces subtil, cosmic.

„Cel trezit spiritual trebuie să mediteze intens fără încetare asupra splendorii supreme şi atotputernice care este voinţa lui Dumnezeu”. (sutra 72, din Yoginihridaya)

TRIPURA SUNDARI

Din cartea ”Cele zece Mari Puteri Cosmice” – Sri S. Shankaranarayanan

Tantra concepe Supremul în dubla sa postură de prakăsa şi vimarsa. Supremul ca Transcendent Absolut este strălucirea esenţială, prakăsa. Când se mişcă pe sine pentru a manifesta ceva din el, există o reflectare, vimarsa, asupra sieşi. Această reflectare ia forma unui impuls, un imbold, o dorinţă, kăma. Dorinţa se produce printr-o scindare în fiinţă şi este o parte sau o cuantă, kală. Această cuantă a dorinţei Supremului, kămakală, este marea Zeiţă Tripurasundari, cea de-a treia dintre Dasa Maha Vidyas.

„S-a mişcat la început ca dorinţă înăuntru, care a fost sămânţa originară a minţii”, spune Rig Veda. „El a dorit ca eu să mă multiplic, pentru naşterea neamurilor” este exprimarea din Upanişade. Dorinţa este secretul creaţiei. Dorinţa este rădăcina manifestării. Dorinţa este fundamentul existenţei. Dorinţa Divinului de a se extinde pe Sine în manifestare este transmisă în fiinţa individuală care încearcă să se perpetueze pe sine, să crească printr-un proces de posesie, absorbţie, asimilare şi stăpânire. Dorinţa ia mai întâi, forma unei fragmentări, apoi încearcă să unească toate părţile într-un întreg. Divinul doreşte să se dăruiască pe sine prin creaţie şi apoi doreşte să primească înapoi creaţia în Sine Însuşi. Această dublă dorinţă este la baza Iubirii, legătura dătătoare de viaţă care îl leagă pe ”creator” de ”creatură”.

Căci „iubirea există prin sine, iar mişcarea ei este liberă şi independentă de obiectele în care şi prin care se manifestă. Iubirea nu se manifestă doar în oameni; ea este pretutindeni. Mişcarea ei este prezentă în plante, poate chiar şi în pietre; prezenţa ei poate fi uşor detectată în animale. Toate deformările acestei Puteri mari şi divine provin din obscuritatea, din ignoranţa şi din egoismul instrumentului, care este limitat. Iubirea nu are aderenţe, nu are dorinţe, nu este însetată să posede, nu este ataşată de sine însăşi; pura ei mişcare, căutarea unirii sinelui cu divinitatea, o căutare absolută şi care nu ţine cont de celelalte lucruri. Iubirea divină se dăruieşte pe sine fără să ceară nimic. Nu e nevoie să mai spunem ce au făcut din ea oamenii: au transformat-o în ceva urât şi respingător. Dar, chiar şi la oameni, prima atingere a iubirii aduce până jos ceva din substanţa ei pură: preţ de o clipă, ei devin capabili să uite de ei înşişi, preţ de o clipă atingerea ei divină stimulează şi amplifică tot ce e bun şi frumos” Potrivit profeţilor vedici, Iubirea este o revărsare a divinei Desfătări, Beatitudinea fundamentală care se află la baza tuturor lucrurilor. Iar când fericirea se manifestă în formă, ea se exprimă ca Frumuseţe.

Tronând în Transcendent, Iubirea este suverană peste întreaga manifestare. Sentimente de bunăvoinţă, bunătate, consideraţie, afecţiune, camaraderie, apropiere, unitate – toate acestea sunt anemicele expresii pe pământ ale Divinei Iubiri care îl impregnează şi îl susţine.

Aşadar, forţa celei dintâi fragmentări, Cuanta Divinei Dorinţe este marea Zeiţă kămakală. Ea este eterna împărăteasă a tuturor suveranităţilor, răjarăjeswari, suprema Majestate imperială, pară bhattărikă. Ea este Mama Iubirii, kămeswari, Mama Milosteniei, lalită, Mama Frumuseţii, sundari.

Ea este cunoscută ca tripurasundari, Frumuseţea prin excelenţă în treime. Pura semnifică un oraş, un loc sau domeniu de acţiune, iar tripura desemnează domeniul întreit. Profeţii vedici concepeau cosmosul ca o gradaţie de lumi, treimea supremă constând din vyăhrtis, janah, tapah, satyam, iar treimea inferioară fiind constituită din vyăhrtis, bhuh, bhuvah, suvah, conectate prin lumea de legătură mahas. Învăţaţii upanişadici vorbeau despre Brahman întreit, Sat-Chit-Ananda, Adevăr-Conştiinţă-Fericire care se proiectează în întreita lume annam, prăna şi manas, fizic, vital şi mental, prin Gnoza intermediară, vijnăna. Adepţii tantrici explică creaţia ca fiind rezultatul impulsului celei dintâi Dorinţe care a produs o zvâcnire, spanda, o vibraţie, năda, concentrându-se într-un punct bindu şi apoi devenind trei bindu ce formează un triunghi care este izvorul, yoni, a tot ce este manifestare. Marea Zeiţă, suprema Mamă ce se manifestă sub aspect întreit, este cunoscută ca Tripura sau Tripurasundari. Ea este imanentă în fiecare treime, în cele trei lumi; cele trei stări de jăgrat – trezie, swapna – vis, şi susupti – somn profund; în cele trei forţe: icchă – voinţa, jnăna – cunoaştere şi kriyă – acţiune; în triadele triputis: măna – măsura, mătr – măsurătorul, şi meya – măsurabilul; jnăna – cunoaşterea, jnatr – cunoscătorul şi jneya – cognoscibilul, şi aşa mai departe. Ea este o anume a patra, turiyam svid, care guvernează şi înconjoară fiecare triadă. Astfel ea este cunoscută ca Tripurasundari, Sundari, care este imanentă în şi totodată transcende fiecare triadă, Tripura.

Chiar şi ca Tripura, se spune că Zeiţa este întreită tripură trividhă. Cele trei Personalităţi sunt bălă, tripurasundari şi tripurabhairavi. Bala este fiica mezină a Divinei Mame Tripurasundari, împărtăşind toate caracteristicile ei şi este foarte accesibilă tânărului aspirant care urmează această cale. Bunăvoinţa ei acordă în mod automat bunăvoinţa mamei ei. Tripurasundari este Tripura frumoasa, în vreme ce Tripurabhairavi este Tripura cea înspăimântătoare [în sensul că precum Kali, Tripura Bhairavi generează transformări accelerate care ne scot din zona de confort, ceea ce face ca fiinta ignorantă să o perceapă ca fiind teribilă, înspăimântătoate]. Ele sunt asemeni celor două părţi ale unei monede, aspectele duale ale marii zeiţe. Tripurabhairavi este venerată cu drepturi depline ca una dintre Dasa Maha Vidyas.

Tripurasundari este şi suprema suverană Rajarajeshwari, suprema Majestate imperială Parabhattarika. Toate miriadele de zei şi zeiţe îşi dobândesc autoritatea şi puterea de la această mare Regină sri mahărăjm şi acţionează în numele ei. Multe sunt Puterile şi Personalităţile marii Zeiţe; însă trei dintre acestea se evidenţiază în venerarea Divinei Mame. Ele sunt: bălă – fiica mezină; mantrinî – Povăţuitoarea şi dandanăthă – Comandanta forţelor armate. Mantrini este adjuncta lui Rajarajeshwari şi e renumită pentru perspicacitate şi înţelepciune. Ea este Matangi din Dasa Maha Vidyas. Dandanatha reprezintă puterea Mamei care distruge toate forţele antidivine. Ea este cunoscută ca Varahi, marea consumatoare, şi corespunde lui Bagalamukhi din Dasa Maha Vidyas.

Tantricul meditează asupra Zeiţei ca una care este strălucitoare ca soarele răsărind, are patru mâini şi trei ochi. Ea este binevoitoare şi poartă în cele patru mâini: laţul, ţepuşa, arcul din trestie de zahăr şi cinci săgeţi din flori. Roşu este culoarea Dorinţei, a pasiunii, răga, a lui rajas guna ce a luat naştere din cea dintâi activitate. De aceea Mama Iubirii, Divina Dorinţă, este concepută ca fiind roşie ca soarele răsărind. Cei trei ochi ai ei denotă percepţiile în triadă, tripura. Laţul ei nu este nimic altceva decât Iubire cu care ea înlănţuie întreaga creaţie. Atâta vreme cât o fiinţă este legată de ea însăşi sau de alţii, intervine păsa, laţul. În clipa în care un individ se leagă pe sine de Divin, el se eliberează. Mânia, aspectul negativ al Iubirii, este ţepuşa cu care întreaga creaţie este îmboldită spre activitate. Arcul din trestie de zahăr din mâna Mamei este mintea omului, iar cele cinci săgeţi sunt cele cinci tanmătrăs: sunet, atingere, formă, savoare şi aromă. Secretul Sadhanei este că mintea trebuie să devină un instrument docil în mâinile Divinului; atunci mintea nu va avea o voinţă proprie. Voinţa ei va fi Voinţa Divină.

Mantra Divinităţii este cunoscută ca sri vidyă. Sri este un prefix care denotă bunăvoinţa, iar Sri Vidya înseamnă cunoaşterea prin excelenţă, cunoaşterea care numai ea contează. Este cunoaşterea prin a cărei cunoaştere sunt cunoscute toate celelalte lucruri, cunoşterea Supremă care duce la eliberare. O eliberare nu în altă parte, ci aici şi acum este scopul celor care venerează Sri Vidya Mantra. Tantra afirmă că din simpla cunoaştere a lui Sri Vidya izvorăsc toate realizările, srividyă jnănamătrena sarva siddhih prajăyate. De ce Mantra cunoscută ca Sri Vidya este atât de preţuită?

ॐ श्रीं ह्रीं क्लीं ऐं सौः

Profeţii tantrici sunt cei care au înţeles că Mantra este trupul de sunet al divinităţii. Este divinitatea însăşi formulată în sunet articulat. Acest trup de sunet este remarcabil corelat cu forma divinităţii care este contemplată în Dhyana. Nicăieri însă nu este mai apropiată această concordanţă, mai completă identificarea decât între Sundari şi Mantra ei. Corespunzător aspectului triplu pe care îl are Tripurasundari, în Mantra există trei părţi distincte, khandas, care sunt numite şi culmi, kutas. Prima kuta este faţa ei, a doua este porţiunea de la baza gâtului până la şold, iar a treia kuta este porţiunea de corp situată sub şold. Structura corpului ei este reprezentată în mod cert de cele trei kutas din Mulamantra, mulaku tatraya kalevară. Prima kuta este cunoscută ca văgbhava, izvorul sunetului, vibraţia primară; a doua kuta este slăvită drept kămarăjă, regele iubirii, dorinţa primară; a treia este celebrată ca sakti, forţa, activitatea primară. Acestea sunt desemnate de sunetele-sămânţă aim, klim, respectiv sauh, precursorii şi părinţii creaţiei. Astfel, aim, klim, sauh este Mantra Sri Vidya, Mantra specială prin care este invocată bălă, fiica mezină a Divinei Mame. Aceste trei sunete-sămânţă, bijăkşaras, sunt amplificate, primul la cinci litere, al doilea la şase litere şi al treilea la patru litere, pentru a forma cele cincisprezece litere din Mantra pancadasi. Cu un sunet-sămânţă secret la sfârşit, ea devine şodasi, celebra Mantră din şaisprezece litere. Există multe variaţii ale Mantrei, cum sunt tot atâtea şcoli diferite de Sri Vidya. Tantra înregistrează numele lui Manu, Chandra, Kubera, Lopamudra, Manmatha, Agastya, Nandikesa, Surya, Vishnu, Skanda, Siva şi Durvasa ca cei doisprezece adoratori ai Sri Vidya, fiecare înfiinţând o şcoală proprie. Dintre acestea, Vidya lui Manmatha, care începe cu litera ka (aşadar, cunoscută drept kădi), şi Vidya lui Agastya, care începe cu litera ha (deci, cunoscută drept hădi) sunt cele mai răspândite.

Dacă Sri Vidya este trupul de sunet al Zeiţei, Sri Chakra este tiparul ei de formă. Este baza, fundamentul şi cea care conţine toate celelalte Chakre menţionate în Tantra, este foarte binevoitoare şi face cel mai mare bine celui care o venerează. Are reputaţia de a fi sălaşul Zeiţei, sălaşul miriadelor de puteri, personalităţi şi emanaţii ale acesteia. Marea Zeiţă sălăşluieşte în bindu din Sri Chakra, în punctul din care pleacă liniile creaţiei, în castelul împodobit cu bijuterii al luminatului gând-minte cintămani graha, în mijlocul unor crânguri cu lotuşi şi arbori kadamba care simbolizează diversitatea creaţiei, înconjurată de vasta conştiinţă nemuritoare, sudhă sindhu. Zeiţa stă aşezată pe un pat ale cărui picioare sunt Brahma, Vishnu, Rudra şi Isana, iar lemnăria este Sadasiva. Ea este aceea care face cele cinci acţiuni, pancakrtyaparăyană, deşi se spune că Brahma, Vishnu, Rudra, Isana (Maheshvara) şi Sadasiva sunt responsabili pentru cele cinci acţiuni: srsţi – creaţia, sthiti – menţinerea, samhăra – retragerea, tirodhăna – ascunderea şi anugraha – preluarea din nou cu bunăvoinţă a sarcinii creaţiei. Ei sunt cele cinci cadavre, panca pretas, părţi inerte lipsite de viaţă ale patului pe care stă viaţa Vieţii, conştiinţa pură Kameshwari, în binecuvântată unire cu Stăpânul ei Kameshwara, doi ca unul, în eternă unire.

Da, cel care venerează Sri Vidya nu se poate gândi la Kameshwari fară să se gândească simultan la Kameshwara. Este adevărat că Mahakali îl are drept consort pe Mahakala, Tara pe Akshobhya, Bhairavi pe Bhairava, şi aşa mai departe. Dar, nicăieri cuplul etern nu este contemplat ca fiind atât de unit ca în Vidya lui Tripurasundari. Este o unitate care nu are egal, Doi ca Unul, unul unit cu sine însuşi. De fapt, venerarea Sri Vidyei nu va da roade dacă Shiva şi Shakti nu sunt identificaţi ca fiind unul şi acelaşi. Se spune că Mantra constând din cincisprezece litere are anumite litere ce aparţin lui Shiva, anumite litere ce aparţin lui Shakti şi anumite litere ce aparţin amândurora. Sri Chakra se spune că reprezintă corpul unic al cuplului Shiva: sri cakram sivayor vapuh. Sadhaka Sri Vidyei vede întregul univers constând din carăcara, mobil şi imobil, drept apogeul posturilor statice şi dinamice ale lui Shiva şi Shakti, drept desăvârşire a conştiinţei-beatitudine. Pentru el, Shiva este în Shakti şi Shakti este în Shiva, iar întregul univers este o permanentă dovadă a acestei realităţi spirituale.

Am afirmat că Tripurasundari este Dorinţa primordială, Iubirea Divină care însufleţeşte întreaga creaţie, revărsarea ei ca Beatitudine fundamentală în tot ce există. Tantricii afirmă că simbolul vizibil al Divinului în univers ca lumină a cunoaşterii, jnăna, este Soarele, în vreme ce simbolul vizibil al Divinului ca activitate dătătoare de energie, kriyă, este focul. Luna este simbolul vizibil al Divinului ca Dorinţă, icchă, ca iubire care se revarsă, seva vieţii, beatitudinea fundamentală din toate câte există. Şi pentru profeţii vedici, Luna, Soma cel purificator, pavamăna soma, reprezintă Desfătarea existenţei, rasa, seva întăritoare. Tantricul spune că atunci când marea Zeiţă se supune Timpului, ea devine cele cincisprezece diviziuni ale factorului Timp, cunoscute ca tithis, care fac Luna să pălească. Deci cele cincisprezece cifre, kalăs, ale Lunii formează cele cinsisprezece litere din Mantra Panchadasi a Zeiţei. Ea este Luna în plinătatea ei, şodasi, iar cifrele sunt aspectele ei, tithi nityăs. Aşadar, în venerarea exterioară, se spune că este foarte eficientă contemplarea divinităţii în discul Lunii în nopţile cu Lună plină. În venerarea interioară, vârful capului, Sahasrara, lotusul cel cu o mie de petale, este sediul Lunii mistice, locaşul minţii iluminate. Este sudhă sindhu, oceanul de nectar nemuritor, mahăpadmavana, marele crâng de lotuşi de unde porneşte Desfătarea întregii existenţe, rasa uniriii lui Shiva şi Shakti. Se spune că Dhyana Divinităţii în vârful capului, în lotusul cel cu o mie de petale, este forma supremă de venerare interioară.

Pentru a intra în graţiile acestei Zeiţe a bunăvoinţei şi frumuseţii, trebuie să te fereşti de urât sub toate formele lui. Aspirantul trebuie să fie plin de veselie şi de încredere că indiferent ce se va întâmpla va fi spre binele lui prin bunăvoinţa Zeiţei. Sundari este conştiinţa pură, esenţa fiinţelor, deopotrivă în microcosmos şi în macrocosmos. Prin urmare, o Sadhana puternică prescrisă pentru a o realiza este să treci dincolo de toate vrerile minţii fără să pierzi controlul în fiecare proces al cunoaşterii şi să ajungi la Ea ca Universal Divin imanent în toate lucrurile. Atunci,

„Toate de aici vor fi cândva căminul ei de blândeţe,

Toate contrariile îi pregătesc armonia;

Spre ea suie cunoaşterea noastră, orbecăie pasiunile noastre, În miraculosul ei extaz sălăşlui-vom noi,

Îmbrăţişarea ei schimba-va-n încântare suferinţa noastră,

Prin ea, Eul nostru va fi una cu totul.

Confirmaţi în ea, căci transformaţi am fost în ea,

Viaţa noastră va găsi în răspunsul împlinirii sale,

Sus, nemărginitele beatitudini tăinuite,

Jos, minunea îmbrăţişării divine”.

SINTEZĂ

Cea la care se face referire sub denumirea de cele zece mari Puteri cosmice este Suprema Shakti, tot aşa cum vasta întidere a spaţiului este descrisă ca fiind alcătuită din cele zece direcţii. Aceasta nu înseamnă că toate aceste Puteri sunt una şi aceeaşi. Ele sunt distincte şi diferite, dar în acelaşi timp au o unitate fundamentală. Multiplul este la fel de real ca şi Unicul, şi este posibil să vezi o sinteză, o unitate în diversitate. Aceste mari Puteri cosmice sunt tot atâtea faţete ale Supremei Shakti care guvernează diversele funcţii cosmice.

Dacă trebuie să înceapă creaţia, Supremul Transcendent Absolut trebuie să-şi asume anumite posturi, care devin Puterile cosmice ce efectuează manifestarea. Aceste posturi sunt descrise în diverse moduri. Precursorul creaţiei poate să fie o agitaţie, o vibraţie, un sunet nada. Agitaţia supremă, pregătită pentru manifestare, cunoscută ca para văk, este marea Putere cosmică – Tripura Bhairavi. Când agitaţia se dezvoltă şi percepe viitoarea creaţie ca pasyanti văk, ea este Tara, iar când este efectiv exprimată şi articulată ca vaikharî văk, ea este Matangi. La fel, dacă cauza creaţiei este Dorinţa, ea este Tripura Sundari. Când Infinitul se supune măsurării, el devine delimitat de poziţie şi eveniment, de spaţiu prin Bhuvaneshwari şi de Timp prin Kali. Forţa copleşitoare care accelerează creaţia aproape separând-o de creator este Chinnamasta. Când toate puterile sunt ţinute în frâu, cea care există în creaţie este forţa lui Bagalamukhi; iar când toate puterile sunt exprimate în manifestare, există acţiunea lui Kamalatmika. Starea care precedă creaţia, Non-Fiinţa, este Dhumavati. În felul acesta, cele zece mari Puteri cosmice stau la baza funcţiilor cosmice.

Cineva poate să o venereze pe Kali, şi să înţeleagă rolul pe care îl are Timpul. Altcineva poate să o adore pe Sundari, şi să realizeze că Dorinţa este forţa motrice în cosmos. Fiecare disciplină este o Brahma Vidya şi conduce la fundamentala Shakti Supremă. Este adevărat că prin mijlocirea unei discipline particulare se realizează o faţetă particulară a Supremului. Realizarea într-un punct nu exclude însă realizările în alte puncte. Realizarea prin mijlocirea unei discipline face mai uşor accesibilă cunoaşterea altor discipline, şi în decursul timpului se poate ajunge la o realizare globală a Întregului Divin.

Tot ceea ce există în macrocosmos există şi în microcosmos. Diversele planuri de la care funcţiile cosmice intră în acţiune îşi au corespondentul în fiinţele care există în creaţie. De exemplu, în fiinţa umană există diferite planuri şi părţi, distincte, dar care în acelaşi timp se coordonează într-o unitate armonioasă a întregii fiinţe. Aceste planuri sunt guvernate de centre conştiente şi de surse ale puterilor dinamice ale fiinţei care acţionează ca puncte focale pentru funcţionarea conştiinţei. Aceste centre, cunoscute ca chakre, roţi ale puterii, sau padmasi, lotuşi, gata să se desfacă, sunt situate în corpul subtil şi sunt ordonate într-o serie ascendentă, de la centrul situat cel mai jos, fizicul, până la cel mai de sus, centrul minţii şi centrul spiritual. Tripura Bhairavi, Mama cea Înspăimântătoare (teribilă) sub forma irascibilului Şarpe Kundalini, energia încolăcită, focul înăbuşit din tapas, este realizată în centrul de la bază, mulădhăra. În centrul forţelor vitale mai mari, în manipura, are loc realizarea lui Tara. Acţiunea dinamică a lui Kali este simţită în centrul din inimă, în anăhata, sediul tuturor emoţiilor adevărate; în spaţiul din fundal Bhuvaneshwari este permanent prezentă. În centrul din gât, visuddha, centrul exprimării şi al vocalizării, se dezvăluie pe sine Matangi. În centrul situat între sprâncene, în ăjnă, centrul care guvernează voinţa şi viziunea, domneşte Chinnamasta, iar în centrul din creştet, în lotusul cu o mie de petale, sahasradala padma, se realizează iubirea şi beatitudinea lui Tripura Sundari. În felul acesta, toate planurile fiinţei sunt guvernate de Puterile Cosmice. Dacă aceste puteri sunt ţinute în frâu, acţionează Bagalamukhi; iar dacă ele sunt în plină acţiune, intervine bunăvoinţa lui Kamalatmika. Când omul nu ţine seama de toate aceste planuri şi este cufundat în Samadhi, el se află în prezenţa lui Dhumavati.

„La începutul fiecărui plan întins,

Pătrunzând cu puterea-i sorii cosmici,

Domeneşte ea, însufleţind nenumăratele lui acţiuni,

Şi gândind simbolul peisajului lui.

Deasupra tuturor stă ea şi-i sprijină pe toţi,

Unica Zeiţă atotputernică veşnic ascunsă de văluri,

Iar lumea este masca ei de nepătruns;

Epocile sunt zgomotul paşilor ei,

Evenimentele din ele, forma gândurilor ei,

Şi toată creaţia este acţiunea ei făr’ de sfârşit”. Sri Aurobindo: Savitri II. 14

Conferință de prezentare a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari

Curs de Yoga pentru Începători