Meditatia este un fenomen mental biofizic care descrie o stare de atenție asupra unui gând, asupra conștientului, subconștientului sau incoștientului. De obicei meditatia implică atenția spre gândirea însăși, dar fără a te lăsa dus de gânduri.
Meditatia este adesea formal considerată ca fiind o componentă a religiilor estice, despre care există dovezi că ar fi fost practicată timp de peste 5.000 de ani. În accepțiunea orientală a termenului, în special în Yoga și filosofia Zen, ca ramură a Taoismului, meditatia desemnează o stare a mentalului în care acesta este golit de absolut orice conținut, așa numita minte liniștită sau tăcută. Această stare a minții presupune echilibrarea conștientă a planului conștient al minții, creând, astfel condiția necesară accesării subconștientului și înțelegerii adânci, profunde a rădăcinilor gândurilor cu care operează mintea conștientă. Acest demers este fundamental atunci când cineva își pune problema cunoașterii de sine.
Meditatia a devenit, de asemenea, un simbol principal în cultura Occidentului. Ea cuprinde oricare din marea varietate a practicilor spirituale care subliniază activitatea mentală. Meditatia poate fi folosită doar pentru cunoașterea sinelui sau pentru echilibrarea minții asupra oricărui subiect, dar este adesea folosită pentru cunoașterea divinității (sau a unui aspect privitor la divinitate). Multe persoane practică meditatia în scopul găsirii liniștei sufletești, pe când alții practică anumite exerciții yoga (asane, Hatha-yoga (Ha – forță pozitivă, tha – forță negativă)) care au în comun exercițiile de sport pentru încheieturi, mușchi-tendoane și astfel toate ajută la sporirea și menținerea sănătații fizice și mentale. Legătura dintre minte și corp, corp și minte este evidentă. Mintea sprijină corpul și corpul ajută mintea astfel ajungându-se la „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”.
Meditatia naturală nu are de-a face cu nici un obiect, gând sau stare, ci se rezumă la simpla observare a tot ceea ce există interior și exterior, se referă la cunoaștere, cu alte cuvinte este forma de a simți natural viața. Meditatia aceasta este prezentă la toate tipologiile de oameni, ea începe prin observarea simplă a respirației. Respiri deci exiști, iar dacă poți să fii conștient de acest fenomen exiști tot timpul vieții tale și astfel se scapă încet de prostie, ignoranță, aroganță, agresivitate, dispreț (și alte lucruri care te fac să suferi) și nu rămâne decât pace, armonie, iubire, ințelegere, acceptarea realității care este uneori dură și astfel mergi inainte echilibrat, fără a te mai atinge factorii stresanți.
Cu alte cuvinte, stresul distructiv îl transformi în bunătate rațională. Aceasta este meditatia în adevăratul sens al cuvântului, legătura ta cu Adevărul, cu Natura (pentru că suntem parte componentă a acesteia, fie că vrem sau nu, există un circuit alimentar, al aerului, al căldurii, al apei, fiind în permanență în legătură cu mediul ambiant), nu uita de Constiinta Supremă, pentru că ești format după chipul și asemănarea Sa.
Pentru cei care vor să meargă în profunzimile conștientului, subconștientului și inconștientului, trebuie să ajungă să stăpânească bine observarea respirației, pentru că astfel biofizic, biochimic și mental curăță mizeriile pe care le-a acumulat de-a lungul trecerii timpului, și totodată defecțiunile preluate de la generațiile trecute. Aceste documentări au fost preluate din discuțiile cu mai mulți oameni care au meditat și studiat meditatia și formele ei și care au întâmpinat greutăți pe acest drum al cunoașterii, și care au ajuns la concluzia că meditatia naturală este forma cea mai bună pentru toate tipologiile de oameni, pentru toți cei care vor să se cunoască pe sine înșiși, și vor să se îmbunătățească în virtuți.
Greutățile întâmpinate au fost datorate în mare parte de adaosurile aduse formelor de meditație-obiecte, cuvinte, gânduri, imagini chiar și concentrarea a fost un blocaj major. Adică în meditatia naturală tot ceea ce ai de făcut este să fii conștient (nu să te concentrezi, ci să fii atent) la propria respirație (respirația se face pe nas, bineînțeles că știe fiecare că acesta este organul respirator, gura este pentru masticație).
Mai mult sau mai puţin, toată lumea este interesată de meditaţie…
Meditatia înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu (Conștiința Supremă). Este o practică ce duce la cunoaşterea de sine. Ea elimină agitaţia minţii şi tensiunile interioare. Cu tehnica simplă care vă va fi descrisă în continuare, veţi începe o călătorie fascinantă în tărâmul adevărului. Cele mai propice momente pentru a practica meditatia sunt înainte de a răsări soarele şi seara, înainte de culcare. Însă ţinând cont de programul încărcat din timpurile noastre, orice moment este potrivit. Timpul recomandat pentru a practica meditatia este de minim 20 minute, de două ori pe zi. Este bine să nu urmăriţi să meditaţi atunci când sunteţi obosiţi sau epuizaţi.
Meditatia poate fi practicată în poziţia şezând sau într-o anumită postură yoghină (Sukhasana, Vajrasana, Padmasana).
Închideţi ochii, eliminaţi pe cât posibil orice fel de gânduri, preocupări interioare. Deveniţi conştienţi de corpul vostru. Conştientizaţi contactul corpului cu suprafaţa pe care sunteţi aşezaţi. Fiţi atenţi la modul în care mâinile se odihnesc pe picioare, picioarele se ating între ele etc.
Relaxaţi-vă gradat, începând cu piciorul stâng, de jos în sus, apoi piciorul drept, braţul stâng, braţul drept, trunchiul, global, de jos în sus, gâtul, capul.
Focalizaţi-vă acum atenţia asupra procesului respiraţiei. Observaţi îndeaproape ritmul respiraţiei, simţind cum aerul şi energia adusă de el intră şi ies din corpul vostru. Conştientizaţi acest proces divin prin care energia pătrunde în corpul vostru şi vă menţine în viaţă. Simţiţi miracolul respiraţiei.
Odată concentrarea menţinută şi aprofundată, ea devine meditatie. Aceasta vă va purta apoi din ce în ce mai mult în adâncul fiinţei voastre. În practica meditatiei este necesar să fiţi cât mai conştienţi, să aveţi o stare de “martor”.
Martorul tăcut din voi care priveşte prin ochii voştri cât timp sunteţi în starea de veghe, este cel care observă visele şi meditatia. Treceţi acum la o nouă etapă. Fiţi foarte atenţi asupra oricărui gând care vă apare în minte. De unde a venit noul gând? Ce anume v-a adus el în fiinţă? Cum v-a transformat? Unde se duce el când dispare din mintea voastră? Cine este cel care analizează acest gând? Totuşi există un “eu” care observă totul. El este singurul care există cu adevărat şi care a existat dintotdeauna înlăuntrul vostru, nedescoperit. Aceea este adevărata stare în care apare meditatia. În acea stare puteţi să renunţaţi la punctul de concentrare şi să vă bucuraţi din plin de meditaţie. Meditatia ne poate aduce mai aproape de Dumnezeu (de Sinele nostru Suprem), oferindu-ne accesul la starea de graţie de a ne trezi spiritual.
Unele dintre fenomenele pe care le puteţi experimenta în timpul meditatiei sunt: vibraţii spontane în diferite zone ale corpului, viziunea unor culori minunate care nu pot fi văzute în starea de veghe, experienţe auditive (sunete armonioase), imagini de vis (dintre care unele purtând simboluri importante şi care vă pot purta către alte lumi, în afară de lumea fizică în care trăiţi), un sentiment de căldură şi relaxare în zona inimii, mişcări spontane ale corpului, sentimente de adâncă fericire şi pace, estomparea unor simţăminte nedorite şi atenuarea tensiunii din muşchi.
No Comments
Sorry, the comment form is closed at this time.