Din punctul de vedere al reprezentărilor iconografice, CHINNAMASTA este înfăţişată fără îmbrăcăminte (prin urmare, având trupul gol) şi fără cap. În cele două mâini ale sale ea ţine propriul ei cap şi o sabie. Capul tăiat, a cărui limbă este mult scoasă afară, bea (într-o extatică stare de transcendere a realităţii efemere) şuvoiul principal de sânge care ţâşneşte din gâtul ei tăiat. Tradiţional, capul este ţinut în mâna dreaptă (adeseori poate fi întâlnită reprezentarea în care capul zeiţei se află, la rândul său, într-un craniu uman descoperit), iar sabia în mâna stângă. Corpul ei este cel al unei fete de 16 ani, având la gât un şirag de oase omeneşti şi o ghirlandă de capete tăiate.
CHINNAMASTA poartă cordonul sacru în jurul şoldurilor, care este un şarpe, iar sânii ei au forma fulgerelor. Ea este împodobită cu numeroase flori şi are o singură piatră preţioasă care este ataşată de un şarpe în zona creştetului. Zeiţa are trei ochi care sunt larg deschişi şi care emană multă lumină. De o parte şi de alta a sa, CHINNAMASTA este însoţită de alte două zeiţe, ale căror nume sunt DAKINI şi VARNINI. Ea dansează deasupra trupurilor înlănţuite în fuziune amoroasă ale Zeului Iubirii (KAMA) şi consoartei lui (RATI). În unele reprezentări tradiţionale, locul acestora este luat de KRISHNA şi, respectiv, RADHA.
Această reprezentare iconografică a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA din tradiţia hindusă este practic identică cu aceea a Marii Zeiţe VAJRA DAKINI din tradiţia budismului tantric din Tibet.
Şuvoiul central de sânge care izvorăşte din gâtul tăiat a lui CHINNAMASTA semnifică fluxul de energie subtilă de pe SUSHUMNA NADI, în timp ce şuvoaiele din stânga şi din dreapta (care sunt băute de cele două zeiţe – DAKINI si VARNINI – care o însoţesc pe CHINNAMASTA) reprezintă, respectiv, energia subtilă care circulă prin IDA şi PINGALA NADI. Cuplul zeiesc, care se află la picioarele lui CHINNAMASTA semnifică intima uniune dintre energiile de tip masculin si energiile de tip feminin ale fiinţei umane.
Capul tăiat a lui CHINNAMSTA reprezintă conştiinţa eliberată de diferitele limitări ale trupului şi minţii, în timp ce părul ei în şuviţe precum fulgerul şi ochii din care emană cu putere raze luminoase semnifică percepţia directă a Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu Tatăl. Pe de altă parte, sabia pe care o ţine în mâna stângă reprezintă puterea de discriminare (VIVEKA), iar limba zeiţei semnifică puterea colosală a Logosului Divin (cu alte cuvinte a MANTRA-elor). Deoarece forma ei este foarte dificil de sculptat, cel mai adesea CHINNAMASTA este reprezentată prin intermediul desenelor sau al picturilor.
Ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti
Având în vedere toate aspectele şi semnificaţiile care au fost prezentate, putem practic afirma că CHINNAMASTA reprezintă principala forţă adorată de adepţii căii şi sistemului JNANA YOGA (yoga cunoaşterii realităţii transcendente) deoarece ea întruchipează mai ales condiţia sau starea viziunii şi perceperii directe, neobstruc-ţionate, a Adevărului Suprem. De altfel, multe dintre metodele din JNANA YOGA sunt corelate cu adorarea Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, în special meditaţia asupra procesului de percepţie sau asupra discriminării între cel care vede şi ceea ce este de văzut (adică, practic vorbind, între subiect şi obiect). Aceasta are ca urmare directă eliminarea identificării naturii noastre esenţiale cu diferite alte realităţi obiective efemere (cum ar fi, de pildă, trupul, gândurile, emoţiile etc). Pe de altă parte, CHINNAMASTA (în calitatea ei de supremă YOGHINĂ) îl ajută pe aspirantul la desăvârşire în toa-te practicile sale yoghine, mai cu seamă în cele care implică ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI.
Cea mai directă cale în adorarea plină de sinceritate a lui CHINNAMASTA este aceea prin care procesul meditaţiei este centrat mai ales asupra subiectului conştient, iar atenţia este retrasă de la obiectele înconjurătoare. Ideea este aceea că subiectul care meditează nu poate fi un obiect al percepţiei minţii. Tot ceea ce este cunoscut de minte ca fiind un obiect al percepţiei, incluzând aici ego-ul sau individualitatea proprie, este oarecum exterior naturii noastre adevărate, esenţiale. Această retragere în subiectul care percepe ne conduce gradat şi la revelarea Sinelui nostru nemuritor, ATMAN.
O altă metodă de adorare a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este aceea de a dizolva mintea în starea supremă a cunoaşterii directe prin focalizarea atenţiei asupra percepţiei, oprind astfel fluxul meditaţiei care este îndreptat spre cel care vede sau cel care este văzut. Acest aspect inedit demonstrează faptul că dobândirea capacitaţii de a percepe totul în mod pur şi direct reprezintă de fapt metoda principală de adorare a lui CHINNAMASTA. Condiţia fundamentală pentru a obţine această extraordinară capacitate spirituală este aceea de a fi mereu vigilent şi de a nu mai integra realitatea înconjurătoare în termeni de spaţiu, timp, persoană etc. La modul esenţial vorbind, noi nu vedem cu adevărat obiectele din lumea în care ne aflăm. Cea care ne conferă însă cu putere această senzaţie şi convingere lăuntrică (şi anume, a observării diferitelor obiecte) este doar percepţia noastră care, prin intermediul gândurilor pe care le avem şi care denumesc în mod diferit acest proces de percepţie, ne creează iluzia unor obiecte, lucruri, fiinţe, fenomene diferite. Totuşi, imediat ce yoghinul elimină identificarea eronată a percepţiilor pe care le are cu obiectele care îl înconjoară (identificare ce se manifestă prin intermediul gândurilor), el va constata că nu există practic nimic în afara conştiinţei sale. El înţelege atunci că, în realitate, lumea înconjurătoare nu reprezintă nimic altceva decât un model caleidoscopic al percepţiilor sale pe care gândurile îl separă în nenumărate nume şi forme (obiecte). Întrucât percepţia nu este diferită de cel care vede sau cunoaşte, este de ajuns ca ea (percepţia) să nu mai fie identificată în mod eronat cu realitatea exterioară obiectivă, pentru ca astfel conştiinţa yoghinului să se resoarbă integral şi instantaneu (prin graţia Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) în conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl, întocmai cum valurile agitate ale oceanului se resorb în profunzimile sale atunci când furtuna ia sfârşit.
ELEMENTE ESENȚIALE REFERITOARE LA CHINNAMASTA – MAREA PUTERE COSMICĂ A CURAJULUI FĂRĂ MARGINI CARE FACE RAPID CU PUTINTĂ TRANSCENDEREA MINTII PRIN DIVINUL SACRIFICIU DE SINE
INTRODUCERE
Extrem de puține ființe umane intuiesc că anumite calități cum ar fi curajul, eroismul, vitejia, îndrăzneala, temeritatea reprezintă de fapt manifestarea în microcosmosul ființei umane a giganticei sfere de forță a Marii Puteri Cosmice – CHINNAMASTA. În cazul ființelor umane care au adeseori stări de teamă mai mult sau mai puțin justificate, fobii de nu contează ce fel, angoase, frici, spaime, sau care dau adeseori dovadă de lașitate ori manifestă mai mereu o suspiciune aproape bolnăvicioasă, toate acestea evidențiază pentru cel inițiat absența aproape completă a manifestării (inexistența) rezonanței inefabile cu sfera gigantică de forță a Marii Puteri Cosmice – CHINNAMASTA. Omul extraordinar de curajos, sau omul care în anumite condiții se comportă ca un supraom nu este niciodată o ființă abstractă, lipsită de nervi, fără imaginație și care niciodată nu trăiește sentimentul de teamă, ci acela care, datorită amplificării la maxim a energiei subtile a curajului în ființa sa, poate să-si anihileze aproape complet rezonanta cu energia subtilă a fricii. Nu întâmplător yoghinii spun că “FRICA PARALIZANTĂ ÎNSEAMNĂ ABSENȚA CURAJULUI IAR CURAJUL FĂRĂ MARGINI ÎNSEAMNĂ ABSENȚA FRICII”. Prin urmare, privind cum stau lucrurile din acest punct de vedere, APARE evident că frica este diminuarea aproape completă a curajului iar curajul este diminuarea aproape completă a fricii. Prin urmare, în cazul acestei Mari Puteri Cosmice – CHINNAMASTA – avem de-a face cu manifestarea energiei divine a Curajului, energie necesară în procesul creației și care în esența sa face rapid cu putință ca ființa să transceandă iluzia și în general face să fie transcense toate manifestările malefice. CHINNAMASTA ne ajută să trecem fulgerător dincolo de anumite rezonanțe chinuitoare, negative cum ar fi: frica, spaima și astfel pentru noi devine cu putință să realizăm o atitudine eroică, o atitudine de dăruire divină, de depășire, de transcendere a acestor aspecte chinuitoare și abjecte.
Mai ales pentru acele ființe umane care încă mai sunt, mai mult sau mai puțin, chinuite de spaime, de frici, de temeri aberante, de fobii, de angoase, de suspiciuni, inițierea în taina comuniunii sau a rezonanței cu sfera gigantică de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA va face să se trezească și să se amplifice gradat în ființă energia subtilă a curajului, care va avea drept efect estomparea și chiar eliminarea rapidă a acestor trăiri distructive (spaimă, frică, fobii, temeri, suspiciuni, angoase).
În general, toate aceste trăiri negative – și altele de același fel – evidențiază de fapt pentru ființa umană rezonanțe malefice, distructive, cu aspecte sau energii inferioare pe care ființa umană în cauză le angrenează adeseori inconștient. Mai ales pentru acestea inițierea în comuniunea cu sfera de forță a acestei Mari Puteri Cosmice, a cărei esență este curajul fără margini (pentru că sfera sa de forță este nesfârșită) face cu putință ca în ființa celui care rezonează din plin cu ea să se dezvolte o atitudine curajoasă și, deoarece, după cum știm, binele este absența răului iar răul este de fapt absența binelui, amplificarea în aura noastră a acestei energii subtile a curajului, specifică sferei de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA face gradat să se estompeze toate aceste trăiri negative.
Curajul este o energie subtilă specifică divină cu care noi putem intra în rezonanță și care face ca în cazul acumulării sale în aură, în ființă să se manifeste o calitate morală întemeiată pe constantă îndrăzneală, hotărâre, consecvență și perseverență. Pe baza amplificării la maxim a energiei subtile care hrănește și susține aceste însușiri, yoghinul poate astfel să-și elimine complet frica în fața unor situații generatoare de pericol, rămânând calm și lucid în toate aceste împrejurări. Atitudinea plină de curaj permite să se analizeze cu luciditate riscurile și totodată dezvăluie mijloacele necesare pentru a înlătura sau învinge sentimentul de neîncredere în forțele proprii. De asemenea, este necesar să menționăm că acela sau aceea care își amplifică suficient de mult rezonanța cu sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, suportă consecvent cu o mare bărbăție suferințele fizice, psihice sau morale, pășește cu hotărâre spre realizarea țelurilor propuse și, la nevoie, își dăruiește chiar viața, cu fruntea sus, daca idealul pentru care luptă este divin și merită acest sacrificiu.
Actele de curaj înăltator. caic au o înalta semnificație și valoare morala sunt totdeauna generate de principii si de sentimente sublime, divine, nobile, cum sunt dragostea de oameni, dragostea de Dumnezeu, simțamanlul de solidaritate umană (de exemplu grupul de yoghini din care face parte), sentimentul de tovărășie, ș.a.m.d.
Nu orice acțiune care noua ni se paie a fi curajoasă este totdeauna apreciată în mod pozitiv. Valoarea morală a curajului apare în funcție de idealul înalt, sublim, divin la care ne raportăm. Sunt totdeauna justificate și aprobate pozitiv acele acțiuni curajoase care sunt puse în slujba unor idealuri divine, înalte, umanitare, drepte, care au în vedere principiul spiritual. Asemenea fapte curajoase sunt utile umanității. contribuie la progresul eispiritual divin și, de aceea, sunt înalt morale. Curajul nu trebuie niciodată să fie confundat cu orice acțiune nechibzuită realizată in condițiile pericolului sau a dificultăților. Cel care îndeplinește o anumită faptă fără să-și dea aproape deloc seama de greutățile sau pericolul existent nu dovedește curaj. Există și alte acțiuni, cum ar fi, de exemplu, actele care izvorăsc din disperare, din spiritul de frondă, din nesupunerea narhică, din aventurism, din bravada egotică etc; asemănătoare în alura lor exterioară cu curaju dar care în realitate nu sunt niciodată rezultatul acestuia. Asemenea fapte se întâlnesc mai ales în viața sau în activitatea celor tineri care sunt debusolați și egotici. Nereușind să facă deloc deosebirea între astfel de atitudini mai mult sau mai puțin rele și curaj, unii dintre ei le săvârșesc crezând că prin aceasta dau dovadă de temeritate.
Adevăratul curaj presupune deci o cunoaștere lucidă și clară a pericolelor, a dificultăților cu care ne confruntăm și cu toate acestea implică tocmai atunci o depășire, un control al reacțiilor care pot să apară în ființă și dau naștere unei acțiuni specifice pe care o putem considera ca fiind curajoasă. Prin urmare, cei sau cele care se avântă in mod nesăbuit și adeseori realizează anumite acțiuni, pe care le fac într-un mod cu totul inconștient, fără să se gândească înainte la pericolele reale pe caic le au de înfruntat nu dau dovadă de curaj. Atunci când în fața feluritelor dificultăți sau piedici, eise sperie și recunosc că până atunci nu s-au gândit deloc la aceste pericole, aceste ființe nu dau deloc dovadă de curaj.
Prin urmare, manifestările vădit rele nu sunt niciodată susținute de Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA. Asemenea acțiuni în care unii se angrenează egotic, evidențiază totdeauna aventurismul sau bravada egotică și ele nu se bazează niciodată pe susținerea cu energia care provine de la CHINNAMASTA. Exemplu: un astfel de om egotic care este pornit să facă dovada spiritului său de bravadă spune: «o să vedeți că eu mănânc toate cioburile de la un pahar» și chiar face acest lucru; se taie și chiar poate să moară. În nici un caz însă el nu este suținut atunci de energia curajului, a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA. La fel stau lucrurile și cu cei care înghit cuie sau fac anumite acțiuni aberante care sunt total lipsite de o fundamentare divină.
Rezonanța cu energia subtilă a curajului face să apară în ființa umană o calitate care se formează prin educație și mai ales prin autoeducație. Rezonanța cu energia subtilă a curajului dă naștere unei trăsături caracte-riale de ordin volițional constând, printre altele, în capacitatea de a înfrunta conștient pericolele și de a acționa imperturbabil și consecvent în condiții de risc. Ea implică nu absența fricii ci stăpânirea și depășirea com-pletă a acesteia. “Să nu-ți fie teamă de nimic mai mult decât de teamă”, spunea marele filosof și gânditor ameri-can Emerson. Atât curajul cât și alte trăiri umane, cum ar fi cutezanța, îndrăzneala, temeritatea sunt de aseme-nea manifestări nuanțate ale energiei specifice sferei gigantice de forță a Marii Puteri Cosmice Chinnamasta.
Spre exemplu, cutezanța implică îndrăzneală, comportare plină de curaj; în sens restrâns, cutezanța se referă mai ales la ideile, gândurile sau proiectele cuiva; ea relevă, printre altele, aspectul de original și de ieșit din comun, în raport cu ceea ce se cunoștea și se admitea mai înainte. Din această perspectivă, cutezanța ne apare ca fiind o trăsătură a firilor excepțional înzestrate sufletește.
La rândul său, îndrăzneala este atitudinea și conduita adecvată, care este totodată o mărturie a unei mari energii vitale psihice, mentale și spirituale care îngăduie unei ființe umane să înfrunte cu ușurință primejdia. Termenul acesta definește mai ales o virtute care comportă un anumit risc. Noțiunea de îndrăzneală, ca și cele de cutezanță, curaj, temeritate, vitejie, exprimă de asemenea o atitudine mentală ce evidențiază o izbândă a spiritului altruist, care conduce uneori la depășire ori chiar la jertfă, asupra instinctului de conservare.
Temeritatea este sinonimă cu îndrăzneala deosebită pentru a realiza fapte mari, bune, cu cutezanța gândirii și a imaginației pentru realizarea lucrurilor mărețe. Temerarii au conștiința greutății și riscului, pe care le depășesc datorită voinței lor puternice, a credinței lor nestrămutate în izbânda finală, a generozității cu care se dăruiesc marilor acțiuni mergând până la abnegație sau chiar până la sacrificiul de sine.
În toate aceste aspecte, în toate aceste stări, în toate aceste trăiri avem deci prezentă o energie care face posibilă o influență divină, misterioasă, care este nebănuită de omul de rând, pe care de mii de ani yoghinii au revelat-o ca fiind sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA. Aici este important să facem încă o dată o clară distincție și să arătăm că niciodată curajul nu trebuie să fie confundat cu spiritul de frondă, cu bravada:
Bravada este atitudinea celui care vrea cu orice chip să facă dovada “curajului”, a “ingeniozității”, a “tăriei” sale, irosindu-și energia lăuntrică în performanțe inutile pentru a produce în mod teatral o anumită impresie fiindcă în realitate el vrea să pară. Aceasta evidențiază prin urmare o stare de teatralitate inconștientă, fiind în realitate numai o mimare a curajului.
Și, pentru că tot sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este cea care inspiră și susține actele reale de eroism, vom defini în continuare eroismul:
Eroismul este o comportare umană deosebită care, datorită procesului de rezonanță continuă, perfectă și intensă cu energia subtilă a curajului, se manifestă prin fapte cu totul excepționale. Eroismul se impune mai ales în situații limită, cu totul deosebite, când purtarea obișnuită, convențională, conformă cu normele de conduită cotidiene nu mai este suficientă pentru depășirea cu succes a acestor situații. Tocmai de aceea eroismul nu poate fi niciodată confundat cu orice act de curaj și el nu are nimic comun cu bravada. Eroul, care poate fi o persoană (de exemplu un yoghin), un grup de oameni sau chiar o comunitate spirituală acționează întotdeauna în numele idealului divin sau moral. El este conștient că în împrejurările date, idealul divin sau moral nu poate fi apărat sau realizat altfel decât prin fapte cu totul excepționale, ceea ce presupune atunci un mare curaj, spirit de abnegație, putere de sacrificiu, inițiativă și o mare noblețe sufletească.
Deși adeseori este manifestat în situații critice, deosebite și prin fapte excepționale, eroismul nu justifică cu nimic și nici nu implică vreodată încălcarea legilor divine, eterne. Neînțelegând conținutul adevărat al noțiunii de eroism, atât unii tirani cât și unii oameni obișnuiți cred că pot juca rolul de eroi prin abateri de la respectarea legilor divine, eterne, prin atitudini de frondă rea, demoniacă, ceea ce, în realitate, nu este eroism.
Actul real de eroism constituie o dovadă că persoana, grupul sau comunitatea spirituală au înțeles esența divină cea mai adâncă a principiilor legilor divine, eterne și acestea au fost atât de profund și atât de puternic interiorizate încât ele acționează chiar și în situații excepționale. Omul veritabil și mai ales yoghinul veritabil nu abandonează niciodată idealul divin suprem în fața diferitelor dificultăți, mai mari sau mai mici, care apar în anumite momente. Deși nu este deloc constrâns de nimeni și cu toate că el nu ar fi niciodată condamnat dacă nu ar proceda așa, adevăratul erou își asumă totuși o răspundere cu mult mai mare decât toți ceilalți indivizi. El acceptă și manifestă cu putere, în mod liber, comportarea eroică, dovedind practic, prin aceasta, o înțelegere mult mai profundă a principiilor și legilor divine, eterne.
La antipodul eroismului se află starea de lașitate. Vom defini în continuare starea de lașitate, deoarece foarte mulți oameni, chiar și dintre practicanții YOGA, au manifestat-o în unele situații, iar unii continuă încă să o manifeste.
Lașitatea este un act evident de încălcare a demnității, a onoarei și a curajului, care survine datorită acceptării sau complacerii în anumite procese de rezonanță cu energii subtile inferioare, inerțiale și care cel mai adesea se manifestă prin acțiuni mișelești, prin fugă de răspundere. In viață există împrejurări în care orice om poate săvârși abateri de la anumite norme de conduită și fiecare, în felul său, recunoscându-și greșeala, caută să înlăture răul sau prejudiciul produs. În astfel de împrejurări, dar mai ales atunci când răul, sau prejudiciul este premeditat, lașul se dovedește cu atât mai mult lipsit de omenie, dc bărbăție și de sinceritate, lăsându-se stăpânit de frica răspunderii, dând dovadă atât pentru el cât și pentru ceilalți că este demagog și egoist. Pentru a se sustrage cu abilitate și viclenie condamnării celorlalți oameni el se manifestă fățarnic, duplicitar, atribuind în chip josnic altora propriile sale fapte. Unica direcție în care lașul manifestă totuși inițiativă este aceea a ascunderii sau a acoperirii urmelor, a autoapărării cu cele mai condamnabile și mizerabile mijloace. Lașul nu-și poate canaliza deloc efortul în sensul faptelor eroice, exemplare, nobile și, datorită egoismului său accentuat, el este oricând gata să dea înapoi în fața perspectivei unui sacrificiu cât de mic pe care ar trebui să-l facă. Binecunoscutul proverb popular: “La plăcinte înainte, la război înapoi” surprinde cu o subtilă ironie comportamentul omului laș. În forma ei cea mai josnică, lașitatea apare în situații cruciale cum este apărarea unui ideal divin sau a unui prieten care este în mare pericol. Omul laș, care cel mai adesea este lipsit de nobilul sentiment al dragostei și care niciodată nu acceptă nici cel mai mic sacrificiu, este aproape întotdeauna în stare să trădeze. În construcția sufletească a omului laș lipsesc aproape în totalitate unele coordonate fundamentale cum ar fi: exigența față de sine, atitudinea divin-morală de dragoste față de oameni, de dragoste față de un ideal suprem. În mod sugestiv, genialul Shakespeare spune: “Lașii mor de mai multe ori înaintea morții lor, viteazul nu moare însă decât o singură dată”.
No Comments
Sorry, the comment form is closed at this time.