CHINNAMASTA | Marea Putere Cosmică a Curajului

CHINNAMASTA – Zeiţa fără cap oferă discernământul perfect

Imaginea teribilă a lui Chinnamasta, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

În panteonul tantric, cea de-a şasea Mare Putere Cosmică este CHINNAMASTA, zeiţa cu capul tăiat. Această particularitate simbolizează capacitatea de a transcende mintea şi funcţiile sale, pentru ca în final să se realizeze resorbţia extatică în Vidul Suprem al Conştiinţei Divine Absolute. Imaginea fără cap a lui CHINNAMASTA a provocat, de-a lungul timpului, reacţii adverse şi interpretări eronate. În realitate, aceste consideraţii pripite nu au reprezentat decât încercările limitate ale Occidentului de a înţelege sensul profund esoteric al anumitor aspecte din tradiţia spirituală tantrică, adică acele semnificaţii care depăşesc cu mult convenţionalul, gregarul şi imaginile-şablon pe care oamenii societăţii moderne şi le construiesc mai mereu, fiind astfel limitaţi de multe religii şi prejudecăţi închistatoare.

Înţelepciunea e dincolo de minte

Din punct de vedere psihologic, ceea ce provoacă în realitate sentimentul de teamă şi respingere atunci când se observă reprezentarea unei entităţi fără cap este ideea lipsei de identitate, pe care oamenii o asociază imediat şi într-un mod aproape inconştient cu propria lor fiinţă. Or, se ştie că simţul identităţii, cu alte cuvinte individualitatea, reprezintă elementul fundamental de „sprijin” al fiinţei umane în manifestare, baza înţelegerii şi a concepţiei despre ea însăşi şi despre lumea înconjurătoare. Odată ce această idee sau acest „suport” a fost înlăturat, omul obişnuit se simte complet debusolat, fără niciun punct de referinţă, pierdut într-un necunoscut tenebros. Astfel, el va urmări prin orice mijloace să se protejeze (atât la nivel subconştient, cât şi la nivel conştient) nu numai de „pierderea” identităţii sale, dar chiar şi de ideile sau sugestiile exterioare, mai mult sau mai puţin clare, în ceea ce priveşte această „separare de identitate (sau ego)”. Omul modern, al cărui comportament şi mod de gândire este cu precădere logic şi raţional, consideră că „a-ţi pierde capul” echivalează cu a pierde legătura cu simţul obişnuit al realităţii ceea ce, din anumite perspective, este perfect adevărat.

Totuşi, din punct de vedere spiritual, aceste aspecte capătă semnificaţii complet diferite. A fi „fără cap” reprezintă, de pildă, una din cunoscutele metafore subtile pentru yoghinii iniţiaţi, care se referă la transcenderea identificării cu conştiinţa corporală sau la depăşirea ataşamentului faţă de gânduri şi dorinţe. La modul practic vorbind, noi nu ne observăm mai mult capul decât spatele trupului nostru, iar experienţa interiorului craniului este în esenţă experienţa unui spaţiu gol, deoarece nimeni nu poate să afirme, de exemplu că îşi „simte” creierul şi glandele lui anexe. Aşadar, la o analiză lucidă şi detaşată, din perspectiva simbolică a acestor aspecte, putem afirma că, practic, „nu avem cap”, cel puţin până în momentul în care nu ne privim forma corporală în oglindă.

Din perspectiva tradiţiei spirituale yoghine, condiţia stării „fără cap” reprezintă, de fapt, adevărata noastră natură interioară, cea a martorului divin perfect detaşat. În mod implicit, o astfel de condiţie ne demonstrează faptul că „localizarea” noastră actuală în acest trup nu constituie de fapt decât o aparenţă iluzorie şi nu o realitate fundamentală a fiinţei noastre. Dacă, de pildă, gândul puternic şi constant „eu sunt acest trup” nu ar mai fi susţinut de minte, conştiinţa individuală ar reveni gradat la condiţia ei originară, aceea care nu depinde nici de formă şi nici de gând. De altfel, această idee a „lipsei capului” este în mod frecvent utilizată ca metaforă spirituală în învăţăturile sistemului JNANA YOGA, în ADVAITA VEDANTA şi în tradiţia Zen.

Cine moare înainte de a muri, nu mai moare după ce moare

Prin urmare, CHINNAMASTA (a cărei reprezentare este fără cap) este Marea Putere Cosmică ce îl ajută pe aspirantul yoghin devotat şi sincer să-şi dizolve mintea (cu toate ideile, ataşamentele, obiceiurile, prejudecăţile şi formele-gând înlănţuitoare) în Pura Conştiinţă Divină, ajutându-l astfel pe acesta să-şi transceandă mintea şi să fuzioneze cu starea supramentală (UNMANA) a Vidului Divin Beatific. Acesta este motivul pentru care nu trebuie resimţită frica faţă de „pierderea capului” sau a timpului, deoarece mai devreme sau mai târziu moartea săvârşeşte „marea trecere”, indiferent dacă omul obişnuit doreşte aceasta sau nu. De fapt, singura cale către trezirea spirituală este aşa-numitul „sacrificiu al minţii”, care implică renunţarea la mecanismul complicat al gândurilor de ataşament şi posesivitate, dintre care cel mai pregnant şi mai puternic este cel care susţine ideea că „eu sunt acest trup”. În tradiţia spirituală iniţiatică, acest sacrificiu este simbolizat prin tăierea capului, indicând astfel în mod sugestiv separarea minţii de trup, adică eliberarea conştiinţei de încorsetarea carcasei materiale a corpului fizic. Pe de altă parte, aceasta va permite, de asemenea, eliberarea energiilor subtile care sunt potenţiale în fiinţa practicantului, energii care vor ascensiona şi vor realiza fuziunea cu focarele energetice divine din Macrocosmos.

Ne putem pune însă următoarea întrebare: de ce trebuie ca acest concept să fie neapărat redat astfel în imaginea teribilă a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, când el poate fi explicat şi analizat teoretic în condiţii mult mai puţin „zguduitoare”? Răspunsul este acela că imaginile vizuale au, de regulă, un impact mult mai puternic şi dramatic asupra subconştientului fiinţei umane, determinând mai repede şi cu o mai mare forţă modificările de concepţie şi de acţiune ale omului şi realizând breşe mult mai eficiente către natura lui esenţială decât s-ar fi putut obţine doar printr-o expunere teoretică.

În general vorbind, mintea poate să accepte din punct de vedere principial orice expunere teoretică, dar totuşi să evite realitatea acestor învăţături, pe când impactul imaginii nu poate fi evitat cu aceeaşi uşurinţă, deoarece imaginea „comunică” mult mai direct cu inima spirituală a fiinţei. Suferinţa cauzată de sacrificiul ego-ului reprezintă pentru foarte multe persoane (atunci când ele îşi pun cu adevărat această problemă) o experienţă dură, pe care ele urmăresc să o evite, deşi îi recunosc necesitatea fundamentală în cadrul evoluţiei spirituale. Acest tip de experienţă provoacă de obicei o completă reorientare a energiilor fiinţei către scopuri profund spirituale şi tocmai de aceea ea este asimilată, în tradiţia iniţiatică, unei „a doua naşteri” a aspirantului. Imaginea teribilă a lui CHINNAMASTA („Zeiţa cu capul tăiat”) este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a fiinţei umane, adică aceea de a renunţa la individualitatea limitată şi efemeră a ego-ului, pentru ca mai apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conştiinţei Universale a lui Dumnezeu Tatăl.

Reprezentările iconografice ale Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA o înfăţişează ţinându-şi propriul cap (pe care ea singură şi l-a tăiat) în mâna dreaptă şi bând astfel sângele care îi ţâşneşte din gâtul tăiat. Cu toate acestea, chipul ei nu arată deloc teama, suferinţa sau durerea ci, dimpotrivă, el redă cât se poate de bine sentimentul beatific al mulţumirii şi beatitudinii. Semnificaţia acestui aspect este aceea a bucuriei transcenderii condiţiei trupeşti şi a suferinţei care este cauzată de pierderea ei. În acelaşi timp, imaginea lui CHINNAMASTA reprezintă poate cea mai energică formă de transformare a Zeiţei (SHAKTI), arătând cu elocvenţă puterea transformării în plină acţiune. Ca urmare a acestui fapt, capul tăiat nu apare deloc ca fiind lipsit de viaţă, ci el „trăieşte” chiar mai intens decât înainte. Conştiinţa nu este limitată la dimensiunile şi funcţiile corpului, ci ea există şi separat de acesta. Abia atunci când este eliberată de „cuşca” trupului, conştiinţa se poate exprima plenar, dobândind libertatea şi cunoaşterea divină profundă.

Chiar dacă ideea de a transcende conştiinţa corporală poate fi înfricoşătoare pentru unele persoane, ideea de a rămâne limitat în chingile de oţel ale acestei conştiinţe trupeşti (şi prin aceasta a fi supus influenţei trupului şi morţii) apare ca fiind chiar cu mult mai înspăimântătoare. Omul experimentează doar o mică fracţiune din jocul nesfârşit al luminii divine în manifestare şi anume acel fragment care poate fi reflectat (şi aceasta de cele mai multe ori distorsionat) prin capacităţile limitate de percepţie ale simţurilor sale. De aceea, plăcerea pe care o poate oferi trupul şi simţurile sale este de multe ori mai mică decât durerea, suferinţa şi boala pe care omul le resimte pe parcursul vieţii sale.

Din această perspectivă, în care yoghinul se simte încorsetat în „cuşca” simţurilor şi dorinţelor trupeşti, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA apare ca fiind Eliberatoarea şi Salvatoarea din sclavia materiei grosiere. În extazul preafericirii pe care o experimentează în fiecare clipă, CHINNAMASTA poate să bea tot sângele care aici exprimă bucuriile şi suferinţele, durerile şi năzuinţele vieţii întrupate, absorbind şi totodată sublimând şi alchimizând instantaneu întreaga experienţă fragmentată a timpului, cu dezamăgirile şi iluziile pe care această experienţă le provoacă fiinţei umane. Ea făptuieşte acest extraordinar proces de absorbţie şi transformare a ceea ce este, în ultimă instanţă, iluzoriu şi efemer, fără să uite nicio clipă natura ei divină esenţială, care este însăşi natura imuabilă şi eternă a Sinelui Suprem (ATMAN). Cu toate că forma în care apare este teribilă şi aparent înfricoşătoare, totuşi CHINNAMASTA reprezintă astfel una dintre energiile subtile benefice şi profund transformatoare din Macrocosmos, cât şi din microcosmosul fiinţei umane.

Corelaţii între CHINNAMASTA şi alte divinităţi ale panteonului tantric

Există o strânsă corelaţie între CHINNAMASTA şi KALI, în sensul că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă (dintr-o anumită perspectivă) concretizarea energiei care este specifică lui KALI şi care, de asemenea, este orientată către transformarea spirituală a aspirantului sincer la desăvârşire. În acest aspect al său, CHINNAMASTA este numită PRACHANDA CHANDIKA, identificându-se astfel cu cea mai teribilă formă a lui KALI (care este CHANDI).

Pe de altă parte, aspectul ei teribil poate fi corelat şi cu Marea Putere Cosmică TRIPURA BHAIRAVI, CHINNAMASTA fiind, ca şi BHAIRAVI, o mare luptătoare. Totuşi, în timp ce Bhairavi rezonează mai mult cu energiile telurice fundamentale (sălaşul ei fiind, după cum se ştie, MULADHARA CHAKRA), CHINNAMASTA se află mai mult în consonanţă cu forţele subtile dinamice ale aerului. Din acest punct de vedere, putem afirma faptul că Chinnamasta acţionează cu predilecţie în ceea ce numim „lumea intermediară” (corelată cu Ajna chakra), adică în acea „lume” (sau plan, nivel al Creaţiei) care face legătura între planul transcendent şi cel imanent al manifestării.

Ea reprezintă, aşadar, „fulgerul” care uneşte Cerul şi Pământul (ceea ce, într-o analogie semnificativă, constituie mintea şi respectiv trupul fiinţei umane), având scopul fundamental de a ne elibera de limitările inerente condiţiei noastre de spirite încarnate. Dacă CHANDI (aspectul cel mai teribil al lui KALI) distruge demonii şi entităţile satanice, aspectul PRACHANDA CHANDIKA al lui CHINNAMASTA distruge (alchimizează / transcende) ultimul şi cel mai important „duşman” al spiritualităţii, care este ego-ul.

Dintr-o altă perspectivă, CHINNAMASTA este adeseori identificată cu INDRANI, care este contrapartea feminină a marelui zeu vedic INDRA, fiind astfel cea mai importantă zeiţă din VEDA-e. INDRANI mai este numită şi VAIROCHANI, adică „Cea foarte strălucitoare”, „Cea care radiază cu putere”, întocmai ca DURGA, zeiţa teribilă care este descrisă în acelaşi mod. În particular însă, CHINNAMASTA este numită VAJRA VAIROCHANI, adică „Cea care străluceşte cu fulgerul în mână”. Aşa cum se ştie, fulgerul reprezintă „arma” de acţiune a lui INDRA, care el însuşi este considerat zeul ca un diamant, personificarea iluminării spirituale instantanee.

Este fulgerul iluminării spirituale instantanee

Ca forţă sau putere teribilă a marelui zeu INDRA, CHINNAMASTA reprezintă, într-un anumit fel, energia electrizantă a transformării profunzimilor noastre subconştiente (VIDYUT SHAKTI), energie care acţionează pe toate nivelurile Creaţiei. În lumea fizică materială, energia electrică (electricitatea) nu reprezintă decât una dintre formele efective ale acestei colosale puteri transformatoare a lui CHINNAMASTA. La nivel mental, ea acţionează ca energie care provoacă înţelegerea corectă a realităţii esenţiale, determinând astfel iluminarea instantanee a aspirantului yoghin. Aşa după cum s-a precizat în cursurile anterioare, KALI acţionează la modul general în direcţia acestei transformări spirituale a fiinţei umane. În cazul Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, ea reprezintă aceeaşi forţă, care este însă direcţionată spre transformarea imediată, fulgerătoare, a aspirantului yoghin. Prin urmare, CHINNAMASTA constituie, într-un anumit fel, fulgerul strălucitor al intuiţiei spirituale instantanee şi plenare, care distruge şi înlătură definitiv vălul ignoranţei, deschizând astfel drumul către eliberarea spirituală supremă. Acest atribut, al iluminării instantanee, pe care CHINNAMASTA îl manifestă ca o notă distinctivă a teribilei sale „personalităţi divine”, reprezintă în fapt capacitatea de percepţie directă, pura viziune care pătrunde dincolo de orice văl al ignoranţei şi al percepţiei limitate, revelând unicitatea conştiinţei divine infinite care se află dincolo de orice nume şi formă.

Îţi dăruieşte viziunea pură a realităţii

Prin urmare, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este colosala putere a viziunii spirituale interioare, care sacrifică astfel în focul teribil al cunoaşterii pure toate obiectele lumii manifestate, incluzând aici şi trupul fiinţei care realizează acest act al cunoaşterii desăvârşite. De aceea, în tradiţia spiritualităţii hinduse se consideră că CHINNAMASTA reprezintă ATMA-YAJNA, adică sacrificiul de Sine, care se manifestă atunci când fiinţa umană se dăruieşte cu sinceritate şi în totalitate Divinului, prin ceea ce se numeşte „sacrificiul minţii” (sau, cu alte cuvinte, abandonarea individualităţii, renunţarea la ego) pentru a trăi plenar, de atunci înainte, în unitatea conştiinţei divine.

Această caracteristică fundamentală a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA reprezintă de asemenea, prin extrapolare, însuşi aspectul de PRALAYA, adică de distrugere sau de resorbţie a lumii şi a întregii Creaţii, pe care Absolutul Divin (Dumnezeu Tatăl) o realizează în Inima lui Sfântă. Metaforic vorbind, CHINNAMASTA este capul care mestecă întregul trup, fiind aşadar puterea de distrugere şi transformare a realităţii manifestate în realitatea originară nemanifestată. În tradiţia spirituală yoghină se afirmă că CHINNAMASTA realizează această remarcabilă „transformare de stare” a fiinţei umane prin intermediul străpungerii „nodului energetic subtil” de la nivelul lui AJNA-CHAKRA, permiţând astfel yoghinului să transceandă simultan mintea şi conştiinţa trupului său. Această acţiune specifică este totodată o indicaţie directă a faptului că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă de asemenea şi fluxul liber şi neobstrucţionat al energiei subtile care circulă prin SUSHUMNA NADI, adică prin canalul energetic central al fiinţei umane. Astfel CHINNAMASTA este direct corelată cu trezirea şi ascensiunea forţei cosmice gigantice, care este KUNDALINI SHAKTI, prin SUSHUMNA NADI, de la baza coloanei vertebrale (adică de la nivelul lui MULADHARA CHAKRA) şi până la nivelul lui SAHASRARA, reprezentând, în această ipostază (a identificării cu acţiunea teribilă a lui KUNDALINI) Calea Divină a Zeilor vedici (sau VEDAYANA). Această cale divină se referă efectiv la mişcarea şi deplasarea PRANA-ei (energiei subtile) pe SUSHUMNA NADI către „tărâmul” transcendenţei pure, care este simbolizat de Soare.

Tradiţia spirituală yoghină afirmă că, pentru a evolua spiritual şi a evita cumulul de KARMA, este absolut necesar ca yoghinul să-şi focalizeze atenţia sa asupra lui SUSHUMNA NADI, deoarece acest NADI este identificat în egală măsură cu realitatea vidului transcendent, care este lipsit de formă. Această condiţie nu poate fi însă realizată decât atunci când yoghinul dobândeşte viziunea pură şi corectă a realităţii fundamentale a lucrurilor. În momentul morţii, conştiinţa individuală a celor care cunosc aceste aspecte şi le-au practicat asiduu în timpul vieţii iese prin creştetul capului (BRAHMARANDRA), dizolvându-se astfel în Sursa Supremă, care este Conştiinţa Universală a lui Dumnezeu Tatăl. Dacă însă această cunoaştere şi totodată abilitate de a fi focalizat asupra canalului energetic central (SUSHUMNA NADI) nu a fost dobândită până în acel moment (al morţii), conştiinţa respectivei fiinţe umane va ieşi din timp printr-un alt NADI şi se va integra astfel în una din nenumăratele lumi ale manifestării, în deplină concordanţă cu propriul ei nivel de vibraţie şi evoluţie spirituală, fără să părăsească astfel „roata încarnărilor succesive” în manifestare. De aceea, yoghinii avansaţi o adoră plini de fervoare pe CHINNAMASTA ca fiind Zeiţa Sacră a transformării spirituale fundamentale, care acţionează în special la nivelul celui de al treilea ochi (AJNA CHAKRA) al aspirantului yoghin, determinând astfel în acesta transcenderea viziunii ocultate şi obişnuite a lumii.

Yoghina îndrăgostită şi lipsită de ego

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este de asemenea considerată a fi YOGA SHAKTI, adică însăşi teribila forţă de acţiune a puterii yoghine, ceea ce a făcut să fie corelată şi chiar identificată cu VAJRA YOGINI şi cu PARA DAKINI (care este prima şi cea mai importantă DAKINI) din tradiţia spirituală tibetană, adică cu acea zeiţă care conferă adoratorului sincer şi devotat mari puteri paranormale.

La nivelul structurii energetice subtile a yoghinului, CHINNAMASTA acţionează cu predilecţie în AJNA CHKRA, semnificând deschiderea celui de-al treilea ochi şi, prin urmare, simbolizând lumina care conferă percepţia directă esenţială a realităţii înconjurătoare, care înlătură ignoranţa inerentă dualităţii. Datorită asocierii ei cu fluxul PRANA-ic ascendent prin SUSHUMNA NADI, CHINNAMASTA este de asemenea corelată cu UDANA VAYU, adică cu acel tip de energie subtilă care provoacă ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI şi transformarea profundă a fiinţei umane. Cu toate acestea, CHINNAMASTA se manifestă practic la orice nivel al fiinţei yoghinului, atunci când acesta realizează un act de percepţie care transcende condiţia obişnuită.

Din punctul de vedere al reprezentărilor iconografice, CHINNAMASTA este înfăţişată fără îmbrăcăminte (prin urmare, având trupul gol) şi fără cap. În cele două mâini ale sale ea ţine propriul ei cap şi o sabie. Capul tăiat, a cărui limbă este mult scoasă afară, bea (într-o extatică stare de transcendere a realităţii efemere) şuvoiul principal de sânge care ţâşneşte din gâtul ei tăiat. Tradiţional, capul este ţinut în mâna dreaptă (adeseori poate fi întâlnită reprezentarea în care capul zeiţei se află, la rândul său, într-un craniu uman descoperit), iar sabia în mâna stângă. Corpul ei este cel al unei fete de 16 ani, având la gât un şirag de oase omeneşti şi o ghirlandă de capete tăiate.

CHINNAMASTA poartă cordonul sacru în jurul şoldurilor, care este un şarpe, iar sânii ei au forma fulgerelor. Ea este împodobită cu numeroase flori şi are o singură piatră preţioasă care este ataşată de un şarpe în zona creştetului. Zeiţa are trei ochi care sunt larg deschişi şi care emană multă lumină. De o parte şi de alta a sa, CHINNAMASTA este însoţită de alte două zeiţe, ale căror nume sunt DAKINI şi VARNINI. Ea dansează deasupra trupurilor înlănţuite în fuziune amoroasă ale Zeului Iubirii (KAMA) şi consoartei lui (RATI). În unele reprezentări tradiţionale, locul acestora este luat de KRISHNA şi, respectiv, RADHA.

Această reprezentare iconografică a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA din tradiţia hindusă este practic identică cu aceea a Marii Zeiţe VAJRA DAKINI din tradiţia budismului tantric din Tibet.

Şuvoiul central de sânge care izvorăşte din gâtul tăiat a lui CHINNAMASTA semnifică fluxul de energie subtilă de pe SUSHUMNA NADI, în timp ce şuvoaiele din stânga şi din dreapta (care sunt băute de cele două zeiţe – DAKINI si VARNINI – care o însoţesc pe CHINNAMASTA) reprezintă, respectiv, energia subtilă care circulă prin IDA şi PINGALA NADI. Cuplul zeiesc, care se află la picioarele lui CHINNAMASTA semnifică intima uniune dintre energiile de tip masculin si energiile de tip feminin ale fiinţei umane.

Capul tăiat a lui CHINNAMSTA reprezintă conştiinţa eliberată de diferitele limitări ale trupului şi minţii, în timp ce părul ei în şuviţe precum fulgerul şi ochii din care emană cu putere raze luminoase semnifică percepţia directă a Conştiinţei Absolute a lui Dumnezeu Tatăl. Pe de altă parte, sabia pe care o ţine în mâna stângă reprezintă puterea de discriminare (VIVEKA), iar limba zeiţei semnifică puterea colosală a Logosului Divin (cu alte cuvinte a MANTRA-elor). Deoarece forma ei este foarte dificil de sculptat, cel mai adesea CHINNAMASTA este reprezentată prin intermediul desenelor sau al picturilor.

Ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti

Având în vedere toate aspectele şi semnificaţiile care au fost prezentate, putem practic afirma că CHINNAMASTA reprezintă principala forţă adorată de adepţii căii şi sistemului JNANA YOGA (yoga cunoaşterii realităţii transcendente) deoarece ea întruchipează mai ales condiţia sau starea viziunii şi perceperii directe, neobstruc-ţionate, a Adevărului Suprem. De altfel, multe dintre metodele din JNANA YOGA sunt corelate cu adorarea Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, în special meditaţia asupra procesului de percepţie sau asupra discriminării între cel care vede şi ceea ce este de văzut (adică, practic vorbind, între subiect şi obiect). Aceasta are ca urmare directă eliminarea identificării naturii noastre esenţiale cu diferite alte realităţi obiective efemere (cum ar fi, de pildă, trupul, gândurile, emoţiile etc). Pe de altă parte, CHINNAMASTA (în calitatea ei de supremă YOGHINĂ) îl ajută pe aspirantul la desăvârşire în toa-te practicile sale yoghine, mai cu seamă în cele care implică ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI.

Cea mai directă cale în adorarea plină de sinceritate a lui CHINNAMASTA este aceea prin care procesul meditaţiei este centrat mai ales asupra subiectului conştient, iar atenţia este retrasă de la obiectele înconjurătoare. Ideea este aceea că subiectul care meditează nu poate fi un obiect al percepţiei minţii. Tot ceea ce este cunoscut de minte ca fiind un obiect al percepţiei, incluzând aici ego-ul sau individualitatea proprie, este oarecum exterior naturii noastre adevărate, esenţiale. Această retragere în subiectul care percepe ne conduce gradat şi la revelarea Sinelui nostru nemuritor, ATMAN.

O altă metodă de adorare a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este aceea de a dizolva mintea în starea supremă a cunoaşterii directe prin focalizarea atenţiei asupra percepţiei, oprind astfel fluxul meditaţiei care este îndreptat spre cel care vede sau cel care este văzut. Acest aspect inedit demonstrează faptul că dobândirea capacitaţii de a percepe totul în mod pur şi direct reprezintă de fapt metoda principală de adorare a lui CHINNAMASTA. Condiţia fundamentală pentru a obţine această extraordinară capacitate spirituală este aceea de a fi mereu vigilent şi de a nu mai integra realitatea înconjurătoare în termeni de spaţiu, timp, persoană etc. La modul esenţial vorbind, noi nu vedem cu adevărat obiectele din lumea în care ne aflăm. Cea care ne conferă însă cu putere această senzaţie şi convingere lăuntrică (şi anume, a observării diferitelor obiecte) este doar percepţia noastră care, prin intermediul gândurilor pe care le avem şi care denumesc în mod diferit acest proces de percepţie, ne creează iluzia unor obiecte, lucruri, fiinţe, fenomene diferite. Totuşi, imediat ce yoghinul elimină identificarea eronată a percepţiilor pe care le are cu obiectele care îl înconjoară (identificare ce se manifestă prin intermediul gândurilor), el va constata că nu există practic nimic în afara conştiinţei sale. El înţelege atunci că, în realitate, lumea înconjurătoare nu reprezintă nimic altceva decât un model caleidoscopic al percepţiilor sale pe care gândurile îl separă în nenumărate nume şi forme (obiecte). Întrucât percepţia nu este diferită de cel care vede sau cunoaşte, este de ajuns ca ea (percepţia) să nu mai fie identificată în mod eronat cu realitatea exterioară obiectivă, pentru ca astfel conştiinţa yoghinului să se resoarbă integral şi instantaneu (prin graţia Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA) în conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl, întocmai cum valurile agitate ale oceanului se resorb în profunzimile sale atunci când furtuna ia sfârşit.

ELEMENTE ESENȚIALE REFERITOARE LA CHINNAMASTA – MAREA PUTERE COSMICĂ A CURAJULUI FĂRĂ MARGINI CARE FACE RAPID CU PUTINTĂ TRANSCENDEREA MINTII PRIN DIVINUL SACRIFICIU DE SINE

INTRODUCERE

Extrem de puține ființe umane intuiesc că anumite calități cum ar fi curajul, eroismul, vitejia, îndrăzneala, temeritatea reprezintă de fapt manifestarea în microcosmosul ființei umane a giganticei sfere de forță a Marii Puteri Cosmice – CHINNAMASTA. În cazul ființelor umane care au adeseori stări de teamă mai mult sau mai puțin justificate, fobii de nu contează ce fel, angoase, frici, spaime, sau care dau adeseori dovadă de lașitate ori manifestă mai mereu o suspiciune aproape bolnăvicioasă, toate acestea evidențiază pentru cel inițiat absența aproape completă a manifestării (inexistența) rezonanței inefabile cu sfera gigantică de forță a Marii Puteri Cosmice – CHINNAMASTA. Omul extraordinar de curajos, sau omul care în anumite condiții se comportă ca un supraom nu este niciodată o ființă abstractă, lipsită de nervi, fără imaginație și care niciodată nu trăiește sentimentul de teamă, ci acela care, datorită amplificării la maxim a energiei subtile a curajului în ființa sa, poate să-si anihileze aproape complet rezonanta cu energia subtilă a fricii. Nu întâmplător yoghinii spun că “FRICA PARALIZANTĂ ÎNSEAMNĂ ABSENȚA CURAJULUI IAR CURAJUL FĂRĂ MARGINI ÎNSEAMNĂ ABSENȚA FRICII”. Prin urmare, privind cum stau lucrurile din acest punct de vedere, APARE evident că frica este diminuarea aproape completă a curajului iar curajul este diminuarea aproape completă a fricii. Prin urmare, în cazul acestei Mari Puteri Cosmice – CHINNAMASTA – avem de-a face cu manifestarea energiei divine a Curajului, energie necesară în procesul creației și care în esența sa face rapid cu putință ca ființa să transceandă iluzia și în general face să fie transcense toate manifestările malefice. CHINNAMASTA ne ajută să trecem fulgerător dincolo de anumite rezonanțe chinuitoare, negative cum ar fi: frica, spaima și astfel pentru noi devine cu putință să realizăm o atitudine eroică, o atitudine de dăruire divină, de depășire, de transcendere a acestor aspecte chinuitoare și abjecte.

Mai ales pentru acele ființe umane care încă mai sunt, mai mult sau mai puțin, chinuite de spaime, de frici, de temeri aberante, de fobii, de angoase, de suspiciuni, inițierea în taina comuniunii sau a rezonanței cu sfera gigantică de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA va face să se trezească și să se amplifice gradat în ființă energia subtilă a curajului, care va avea drept efect estomparea și chiar eliminarea rapidă a acestor trăiri distructive (spaimă, frică, fobii, temeri, suspiciuni, angoase).

În general, toate aceste trăiri negative – și altele de același fel – evidențiază de fapt pentru ființa umană rezonanțe malefice, distructive, cu aspecte sau energii inferioare pe care ființa umană în cauză le angrenează adeseori inconștient. Mai ales pentru acestea inițierea în comuniunea cu sfera de forță a acestei Mari Puteri Cosmice, a cărei esență este curajul fără margini (pentru că sfera sa de forță este nesfârșită) face cu putință ca în ființa celui care rezonează din plin cu ea să se dezvolte o atitudine curajoasă și, deoarece, după cum știm, binele este absența răului iar răul este de fapt absența binelui, amplificarea în aura noastră a acestei energii subtile a curajului, specifică sferei de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA face gradat să se estompeze toate aceste trăiri negative.

Curajul este o energie subtilă specifică divină cu care noi putem intra în rezonanță și care face ca în cazul acumulării sale în aură, în ființă să se manifeste o calitate morală întemeiată pe constantă îndrăzneală, hotărâre, consecvență și perseverență. Pe baza amplificării la maxim a energiei subtile care hrănește și susține aceste însușiri, yoghinul poate astfel să-și elimine complet frica în fața unor situații generatoare de pericol, rămânând calm și lucid în toate aceste împrejurări. Atitudinea plină de curaj permite să se analizeze cu luciditate riscurile și totodată dezvăluie mijloacele necesare pentru a înlătura sau învinge sentimentul de neîncredere în forțele proprii. De asemenea, este necesar să menționăm că acela sau aceea care își amplifică suficient de mult rezonanța cu sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, suportă consecvent cu o mare bărbăție suferințele fizice, psihice sau morale, pășește cu hotărâre spre realizarea țelurilor propuse și, la nevoie, își dăruiește chiar viața, cu fruntea sus, daca idealul pentru care luptă este divin și merită acest sacrificiu.

Actele de curaj înăltator. caic au o înalta semnificație și valoare morala sunt totdeauna generate de principii si de sentimente sublime, divine, nobile, cum sunt dragostea de oameni, dragostea de Dumnezeu, simțamanlul de solidaritate umană (de exemplu grupul de yoghini din care face parte), sentimentul de tovărășie, ș.a.m.d.

Nu orice acțiune care noua ni se paie a fi curajoasă este totdeauna apreciată în mod pozitiv. Valoarea morală a curajului apare în funcție de idealul înalt, sublim, divin la care ne raportăm. Sunt totdeauna justificate și aprobate pozitiv acele acțiuni curajoase care sunt puse în slujba unor idealuri divine, înalte, umanitare, drepte, care au în vedere principiul spiritual. Asemenea fapte curajoase sunt utile umanității. contribuie la progresul eispiritual divin și, de aceea, sunt înalt morale. Curajul nu trebuie niciodată să fie confundat cu orice acțiune nechibzuită realizată in condițiile pericolului sau a dificultăților. Cel care îndeplinește o anumită faptă fără să-și dea aproape deloc seama de greutățile sau pericolul existent nu dovedește curaj. Există și alte acțiuni, cum ar fi, de exemplu, actele care izvorăsc din disperare, din spiritul de frondă, din nesupunerea narhică, din aventurism, din bravada egotică etc; asemănătoare în alura lor exterioară cu curaju dar care în realitate nu sunt niciodată rezultatul acestuia. Asemenea fapte se întâlnesc mai ales în viața sau în activitatea celor tineri care sunt debusolați și egotici. Nereușind să facă deloc deosebirea între astfel de atitudini mai mult sau mai puțin rele și curaj, unii dintre ei le săvârșesc crezând că prin aceasta dau dovadă de temeritate.

Adevăratul curaj presupune deci o cunoaștere lucidă și clară a pericolelor, a dificultăților cu care ne confruntăm și cu toate acestea implică tocmai atunci o depășire, un control al reacțiilor care pot să apară în ființă și dau naștere unei acțiuni specifice pe care o putem considera ca fiind curajoasă. Prin urmare, cei sau cele care se avântă in mod nesăbuit și adeseori realizează anumite acțiuni, pe care le fac într-un mod cu totul inconștient, fără să se gândească înainte la pericolele reale pe caic le au de înfruntat nu dau dovadă de curaj. Atunci când în fața feluritelor dificultăți sau piedici, eise sperie și recunosc că până atunci nu s-au gândit deloc la aceste pericole, aceste ființe nu dau deloc dovadă de curaj.

Prin urmare, manifestările vădit rele nu sunt niciodată susținute de Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA. Asemenea acțiuni în care unii se angrenează egotic, evidențiază totdeauna aventurismul sau bravada egotică și ele nu se bazează niciodată pe susținerea cu energia care provine de la CHINNAMASTA. Exemplu: un astfel de om egotic care este pornit să facă dovada spiritului său de bravadă spune: «o să vedeți că eu mănânc toate cioburile de la un pahar» și chiar face acest lucru; se taie și chiar poate să moară. În nici un caz însă el nu este suținut atunci de energia curajului, a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA. La fel stau lucrurile și cu cei care înghit cuie sau fac anumite acțiuni aberante care sunt total lipsite de o fundamentare divină.

Rezonanța cu energia subtilă a curajului face să apară în ființa umană o calitate care se formează prin educație și mai ales prin autoeducație. Rezonanța cu energia subtilă a curajului dă naștere unei trăsături caracte-riale de ordin volițional constând, printre altele, în capacitatea de a înfrunta conștient pericolele și de a acționa imperturbabil și consecvent în condiții de risc. Ea implică nu absența fricii ci stăpânirea și depășirea com-pletă a acesteia. “Să nu-ți fie teamă de nimic mai mult decât de teamă”, spunea marele filosof și gânditor ameri-can Emerson. Atât curajul cât și alte trăiri umane, cum ar fi cutezanța, îndrăzneala, temeritatea sunt de aseme-nea manifestări nuanțate ale energiei specifice sferei gigantice de forță a Marii Puteri Cosmice Chinnamasta.

Spre exemplu, cutezanța implică îndrăzneală, comportare plină de curaj; în sens restrâns, cutezanța se referă mai ales la ideile, gândurile sau proiectele cuiva; ea relevă, printre altele, aspectul de original și de ieșit din comun, în raport cu ceea ce se cunoștea și se admitea mai înainte. Din această perspectivă, cutezanța ne apare ca fiind o trăsătură a firilor excepțional înzestrate sufletește.

La rândul său, îndrăzneala este atitudinea și conduita adecvată, care este totodată o mărturie a unei mari energii vitale psihice, mentale și spirituale care îngăduie unei ființe umane să înfrunte cu ușurință primejdia. Termenul acesta definește mai ales o virtute care comportă un anumit risc. Noțiunea de îndrăzneală, ca și cele de cutezanță, curaj, temeritate, vitejie, exprimă de asemenea o atitudine mentală ce evidențiază o izbândă a spiritului altruist, care conduce uneori la depășire ori chiar la jertfă, asupra instinctului de conservare.

Temeritatea este sinonimă cu îndrăzneala deosebită pentru a realiza fapte mari, bune, cu cutezanța gândirii și a imaginației pentru realizarea lucrurilor mărețe. Temerarii au conștiința greutății și riscului, pe care le depășesc datorită voinței lor puternice, a credinței lor nestrămutate în izbânda finală, a generozității cu care se dăruiesc marilor acțiuni mergând până la abnegație sau chiar până la sacrificiul de sine.

În toate aceste aspecte, în toate aceste stări, în toate aceste trăiri avem deci prezentă o energie care face posibilă o influență divină, misterioasă, care este nebănuită de omul de rând, pe care de mii de ani yoghinii au revelat-o ca fiind sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA. Aici este important să facem încă o dată o clară distincție și să arătăm că niciodată curajul nu trebuie să fie confundat cu spiritul de frondă, cu bravada:

Bravada este atitudinea celui care vrea cu orice chip să facă dovada “curajului”, a “ingeniozității”, a “tăriei” sale, irosindu-și energia lăuntrică în performanțe inutile pentru a produce în mod teatral o anumită impresie fiindcă în realitate el vrea să pară. Aceasta evidențiază prin urmare o stare de teatralitate inconștientă, fiind în realitate numai o mimare a curajului.

Și, pentru că tot sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA este cea care inspiră și susține actele reale de eroism, vom defini în continuare eroismul:

Eroismul este o comportare umană deosebită care, datorită procesului de rezonanță continuă, perfectă și intensă cu energia subtilă a curajului, se manifestă prin fapte cu totul excepționale. Eroismul se impune mai ales în situații limită, cu totul deosebite, când purtarea obișnuită, convențională, conformă cu normele de conduită cotidiene nu mai este suficientă pentru depășirea cu succes a acestor situații. Tocmai de aceea eroismul nu poate fi niciodată confundat cu orice act de curaj și el nu are nimic comun cu bravada. Eroul, care poate fi o persoană (de exemplu un yoghin), un grup de oameni sau chiar o comunitate spirituală acționează întotdeauna în numele idealului divin sau moral. El este conștient că în împrejurările date, idealul divin sau moral nu poate fi apărat sau realizat altfel decât prin fapte cu totul excepționale, ceea ce presupune atunci un mare curaj, spirit de abnegație, putere de sacrificiu, inițiativă și o mare noblețe sufletească.

Deși adeseori este manifestat în situații critice, deosebite și prin fapte excepționale, eroismul nu justifică cu nimic și nici nu implică vreodată încălcarea legilor divine, eterne. Neînțelegând conținutul adevărat al noțiunii de eroism, atât unii tirani cât și unii oameni obișnuiți cred că pot juca rolul de eroi prin abateri de la respectarea legilor divine, eterne, prin atitudini de frondă rea, demoniacă, ceea ce, în realitate, nu este eroism.

Actul real de eroism constituie o dovadă că persoana, grupul sau comunitatea spirituală au înțeles esența divină cea mai adâncă a principiilor legilor divine, eterne și acestea au fost atât de profund și atât de puternic interiorizate încât ele acționează chiar și în situații excepționale. Omul veritabil și mai ales yoghinul veritabil nu abandonează niciodată idealul divin suprem în fața diferitelor dificultăți, mai mari sau mai mici, care apar în anumite momente. Deși nu este deloc constrâns de nimeni și cu toate că el nu ar fi niciodată condamnat dacă nu ar proceda așa, adevăratul erou își asumă totuși o răspundere cu mult mai mare decât toți ceilalți indivizi. El acceptă și manifestă cu putere, în mod liber, comportarea eroică, dovedind practic, prin aceasta, o înțelegere mult mai profundă a principiilor și legilor divine, eterne.

La antipodul eroismului se află starea de lașitate. Vom defini în continuare starea de lașitate, deoarece foarte mulți oameni, chiar și dintre practicanții YOGA, au manifestat-o în unele situații, iar unii continuă încă să o manifeste.

Lașitatea este un act evident de încălcare a demnității, a onoarei și a curajului, care survine datorită acceptării sau complacerii în anumite procese de rezonanță cu energii subtile inferioare, inerțiale și care cel mai adesea se manifestă prin acțiuni mișelești, prin fugă de răspundere. In viață există împrejurări în care orice om poate săvârși abateri de la anumite norme de conduită și fiecare, în felul său, recunoscându-și greșeala, caută să înlăture răul sau prejudiciul produs. În astfel de împrejurări, dar mai ales atunci când răul, sau prejudiciul este premeditat, lașul se dovedește cu atât mai mult lipsit de omenie, dc bărbăție și de sinceritate, lăsându-se stăpânit de frica răspunderii, dând dovadă atât pentru el cât și pentru ceilalți că este demagog și egoist. Pentru a se sustrage cu abilitate și viclenie condamnării celorlalți oameni el se manifestă fățarnic, duplicitar, atribuind în chip josnic altora propriile sale fapte. Unica direcție în care lașul manifestă totuși inițiativă este aceea a ascunderii sau a acoperirii urmelor, a autoapărării cu cele mai condamnabile și mizerabile mijloace. Lașul nu-și poate canaliza deloc efortul în sensul faptelor eroice, exemplare, nobile și, datorită egoismului său accentuat, el este oricând gata să dea înapoi în fața perspectivei unui sacrificiu cât de mic pe care ar trebui să-l facă. Binecunoscutul proverb popular: “La plăcinte înainte, la război înapoi” surprinde cu o subtilă ironie comportamentul omului laș. În forma ei cea mai josnică, lașitatea apare în situații cruciale cum este apărarea unui ideal divin sau a unui prieten care este în mare pericol. Omul laș, care cel mai adesea este lipsit de nobilul sentiment al dragostei și care niciodată nu acceptă nici cel mai mic sacrificiu, este aproape întotdeauna în stare să trădeze. În construcția sufletească a omului laș lipsesc aproape în totalitate unele coordonate fundamentale cum ar fi: exigența față de sine, atitudinea divin-morală de dragoste față de oameni, de dragoste față de un ideal suprem. În mod sugestiv, genialul Shakespeare spune: “Lașii mor de mai multe ori înaintea morții lor, viteazul nu moare însă decât o singură dată”.

Vajra Yogini | Vajra Dakini

În continuare, pentru a avea, de asemenea, o imagine cât mai limpede, în lumina sistemului YOGA, a ceea ce este în realitate opusul curajului, vom defini frica:

Frica este o trăsătură psihică și morală, o emoție temporară sau un sentiment durabil care evidențiază un proces subtil de rezonanță distructivă, malefică generat în ființa umană de o primejdie reală sau iluzorie. Ca fenomen psihologic de rezonanță cu anumite energii subtile distructive, frica se manifestă prin neliniște, stare de apăsare sau panică, prin trăiri chinuitoare, obsedante, coșmaruri, prin acțiuni spontane sau conștiente de autoapărare. Frica devine un sentiment constant datorită obișnuinței, iar atunci când ea duce la pierderea controlului de sine, la o stare permanentă de neîncredere, suspiciune și groază față de ceilalți sau față de evenimente, ea este apreciată ca lașitate, la care se adaugă și unele trăsături legate de pierderea onoarei și a demnității de om, de servilism și defetism. Înfrângerea aproape deplină de către ființa umană a sentimentului de frică este caracterizată drept curaj. Aceasta este deci cheia depășirii acestei stări de rezonanță cu o energie distructivă, malefică.

Așa cum am arătat, inițierea urmată de trezirea și amplificarea rezonanței cu sfera uriașă de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA face ca ființa umană să realizeze în universul său lăuntric comuniunea cu această energie subtilă a curajului și prin aceasta ea poate să-și anihileze și chiar să își elimine complet frica. Frica reprezintă nu numai o stare a individului, ci, prin amplificare și unison, ea poate să devină frica unor colectivități: frica omului neevoluat în fața puterii necunoscute a forțelor naturale, sentimentul de teamă al maselor asuprite și exploatate, angoasa rezultată din înstrăinarea omului, din incapacitatea sa de a cunoaște și de a stăpâni anumite forțe. Groaza de foamete, șomaj, război, boli și epidemii, neîncrederea în viitor sunt toate și fiecare în parte diferite aspecte ale manifestării acestui sentiment care evidențiază în realitate procese de rezonanță distructivă, malefică în viața colectivităților. Toate aceste aspecte reprezintă în realitate procese de rezonanță cu sferele malefice, sau, altfel spus, cu lumile subtile inferioare. Energia cu care ființa intră atunci în rezonanță provine, în cazul acestor trăiri negative, din aceste zone inferioare ale Macrocosmosului, din aceste sfere subtile ale manifestării răului care, la rândul lor, sunt într-o anumită măsură alimentate din trăirile specifice acelor zone, trăirile care sunt ale acelora care ajung în mod obligatoriu acolo în momentul în care părăsesc lumea fizică pentru a-și consuma karma negativă. Ei trebuie implicit să aibă o lume subtilă specifică în care să-și ispășească greșelile făcute în timpul existenței lor terestre și unde să aibă condiții ca tot răul pe care, l-au făcut să-l suporte la rândul lor în mod identic în acele lumi inferioare. Este evident că acele lumi inferioare implică o energie subtilă de aceeași natură, un mediu specific în care predomină spaima, groaza, teroarea, frica, suspiciunea. Toate aceste energii subtile, distructive malefice modulate ca frecvență predominantă de vibrație în acest fel sunt prezente din abundență în aceste lumi subtile și datorită declanșării proceselor specifice de rezonanță, ființa umană intră instantaneu în legătură cu ele, iar după aceea trăiește lăuntric această stare amplificată mai mult sau mai puțin în funcție de gradul de receptivitate pe care îl prezintă față de aceste energii subtile distructive, malefice. Evident că pentru cel care a înțeles această taină, aici este cheia problemei: rezonanța cu Sfera de Forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA permite ființei umane inițiate să depășească, să transceandă, să-și anihileze aceste trăiri distructive, malefice (cum ar fi, spre exemplu, FRICA) prin trezirea și amplificarea energiilor subtile benefice care sunt opuse acestor trăiri. Dacă aceste trăiri reprezintă deci manifestări malefice, distructive, curajul împreună cu toate celelalte aspecte ale sale este, privind din această perspectivă, exact opusul acestor manifestări. Curajul se revelează deci ca fiind o manifestare a energiei divine, supreme, care îi permite ființei umane să triumfe, să treacă dincolo, să depășească toate aceste aspecte distructive, malefice. Cel sau cea care nu depășește aceste trăiri inferioare, va rămâne mai departe pradă acestor energii subtile, distructive, malefice, fiind torturat sau chinuit de ele.

În concluzie, putem spune că prin trezirea și amplificarea energiei subtile a curajului în ființă pot fi depășite toate trăirile rele, distructive, chinuitoare (gen FRICA, TEAMA, etc.) și astfel se anihilează rezonanțele cu energiile subtile ale fricii care fac să se manifeste în ființa noastră groaza, spaima, angoasa, fobiile sau neliniștile aberante. Aceste trăiri se vor manifesta după aceea din ce în ce mai puțin și ființa umană în cauză va putea în final să realizeze oricând o stare eroică, în care aspectele caracteristice fricii se vor manifesta tot mai estompat. Mai mult decât atât, prin intermediul energiei subtile a curajului, ființa umană poate triumfa asupra acestor trăiri distructive, negative, chinuitoare, care o terorizează și o chinuie, făcând-o să se complacă într-o stare abjectă, din cauza ignoranței.

De altfel, nu întâmplător, un străvechi dicton al înțelepciunii ezoterice menționează că “trebuie să știi, să vrei, să îndrăznești și să taci”. Dacă doar știi și nu vrei nu realizezi mai nimic; apoi, dacă doar vrei și nu îndrăznești aceasta nu poate să-ți permită cu adevărat să-ți fructifici această cunoaștere, dar dacă cu adevărat îndrăznești, atunci poți să spui că ești o ființă umană completă care, prin această îndrăzneală, reușește să angreneze energia subtilă a curajului care este atunci din abundență captată din sfera subtilă de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA. De altfel, nu este deloc întâmplător că totdeauna curajul a reprezentat și reprezintă pentru ființa umană o manifestare esențială și, în această direcție, abundența de gânduri, maxime și aforisme cu privire la această trăire specific umană își are fără îndoială sorgintea în Sfera de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA.

NOȚIUNI CU PRIVIRE LA ALTE TRĂIRI DISTRUCTIVE, MALEFICE DIN PERSPECTIVA ÎNȚELEPCIUNII YOGHINE

Spaima = criză emoțională produsă de perceperea unui pericol potențial extern sau intern, real sau imaginar și care generează lăuntric un proces de rezonanță cu energii subtile malefice, distructive. Noțiunea se definește adesea în raport cu o experiență infantilă bazându-se pe distincția dintre realitate și fantasmă. Există situații în care unele ființe pot să aibă anumite spaime, care însă sunt efectiv rodul propriei lor imaginații și, în asemenea cazuri, procesul specific de rezonanță și suferința care rezultă sunt generate numai prin propriile idei ale respectivei ființe umane.

Angoasa = teama nedeterminată generalizată și care se manifestă datorită rezonanțelor malefice ca stare mentală funciară, de fond, profundă, lipsită de o cauză precisă. Spre deosebire de frică, întotdeauna stârnită de o amenințare pe care subiectul și-o reprezintă în mod distinct, angoasa este un proces subtil de rezonanță malefică, insidioasă, care pune stăpânire pe întreaga subiectivitate a individului, torturându-1, tocmai prin sentimentul de spaimă care adeseori nu-și trădează sursa. Filozofia existențialistă (profund malefică!!) face, spre exemplu, din angoasă o temă privilegiată și îi acordă statutul de neliniște metafizică sub a cărei vrajă morbidă individul primește “revelația” înspăimântătoare a caracterului absurd și incomprehensibil al vieții. În starea de angoasă gradat exacerbată se dezvăluie atunci abisul morții (și rezonanța cu energiile subtile distructive ale morții) care îl condamnă pe om la o fatală finitudine (cum spune Heiddeger) tragic răscumpărată cu prețul libertății, ea însăși sursă de panică și de chin sufletesc din pricina absenței criteriilor ferme, divine, ale opțiunilor morale.

Privită prin prisma psihopatologiei, angoasa este în general definită ca fiind o stare dezagreabilă, trăită cel mai adesea ca sentiment de insecuritate, fără prezența obiectivă a unui pericol anume, rezultată din existența simultană la același subiect a unei dorințe și a apărării contra ei.

Fobie = teamă intensă și irațională, necontrolabilă volitional, pe care datorită rezonanțelor cu energii subtile distructive, malefice subiectul o trăiește în prezența unui obiect sau a unei situații, considerată numai de el ca fiind amenințătoare, deși acest caracter este în mod clar și evident pentru ceilalți impropriu respectivei circumstanțe. La baza acestor fobii se află adeseori anumite remanențe ale unor înregistrări (experiențe) individuale chiar din existențe anterioare. De exemplu: o anumită ființă umană a fost omorâtă într-o piață, într-un loc deschis iar această stare de groază a rămas atât de pregnantă în ea încât după aceea, în existența imediat următoare, aceeași ființă umană, va avea întotdeauna aceeași stare de frică extraordinară și inexplicabilă când se află în locuri deschise. Orice piață îi va crea imediat o stare cumplită de spaimă, de suferință. De aici va rezulta această teamă intensă, irațională pe care ea o trăiește. Există numeroase tipuri de fobii. Dar, în toate aceste situații, pe baza existenței unui nucleu remanent care reprezintă un aspect negativ, malefic, prezent în aura acelei ființe, recidivează acea înregistrare care va face ca în persoana respectivă să apară imediat după aceea rezonanța cu zonele inferioare, care prin energia lor specifică îi vor alimenta permanent această trăire. Și în această situație – la fel cum un singur gram de chefir poate să modifice conținutul unei cisterne cu lapte, acționând ca un catalizator, care în scurt timp generează transformarea întregii cisterne cu lapte în chefir – tot astfel, în cazul acestor fobii, există un gen de “sămânță” declanșatoare care persistă în aura respectivei ființe umane și care adeseori nici măcar nu este conștientizată. In asemenea cazuri ea pur și simplu există fără să ne dăm seama. Persoana care, în exemplul ales anterior, suferă de agorafobie nu va conștientiza cu precizie că această fobie provine de la faptul că ea a fost cândva omorâtă într-o piață și de aceea îi apare acum frica irațională de orice piață. Ea atunci nu gândește deloc așa, ci pur și simplu atunci când se află într- o piață simte o teamă irațională. Dacă i se cere să justifice această teamă ea nu o poate face. La fel sunt multe ființe umane care au teamă de bărbați sau ființe care au teamă de oameni sau de anumite obiecte, de obicei ascuțite, ființe care au teamă de a fi ridicole ș.a.m.d. În toate aceste situații fără îndoială că există o anumită “sămânță” nebănuită, care se află undeva în aura lor.

Prin amplificarea energiilor subtile specifice ale sferei de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA care sunt în primul rând ale curajului, în ființele umane care sunt inițiate, aceste fobii pot fi anihilate cu ușurință pentru că atunci energiile subtile divine, specifice curajului curăță, purifică, chiar fără ca măcar să mai fie nevoie ca ființa umană în cauză să mai știe de unde a venit respectiva stare de teamă care o face să fie terorizată, să aibă o spaimă irațională când se află, spre exemplu, într-un loc deschis (agorafobie) sau într-o cameră închisă precum în cazul claustrofobiei. Deci în toate aceste situații, amplificarea energiei subtile a curajului va face ca ființa umană în cauză să fie complet eliberată de aceste trăiri. Acesta este un aspect fundamental pe care este foarte important să-l realizăm, iar cei care încă mai remarcă în propria lor făptură astfel de trăiri, în special dacă sunt mai accentuate, este cu atât mai necesar ca ei să se focalizeze și să lucreze intens cu această putere cosmică, pentru că atunci ei vor putea cu adevărat să se elibereze pentru totdeauna de aceste trăiri distructive, malefice, chinuitoare. Amplificându-se în ei energia subtilă a curajului, vor fi rapid diminuate toate manifestările inerente fricii, inclusiv stările de fobie. Prin această comuniune cu sfera gigantică de forță a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, ființa umană amplifică în ea o energie subtilă care îi permite să transceandă toate aceste trăiri chinuitoare, care pur și simplu nu mai pot să o atingă. Atunci, gradat, în respectiva ființă umană se produce amplificarea curajului. În reprezentările orientale tradiționale, tocmai din această cauză CHINNAMASTA apare ca fiind Marea Putere Cosmică fără cap. Curajul ei este totdeauna fără margini și de aceea el nu are nici un fel de limită. De aceea ea este, printre altele, reprezentată în acest fel.

CURAJUL, MANIFESTARE ESENȚIALĂ A MARII PUTERI DIVINE CHINNAMASTA, AȘA CUM ESTE EL OGLINDIT ÎN GÂNDIREA CREȘTINĂ TRADIȚIONALĂ

Și în cadrul spiritualității creștine, spiritualitate care, ca și YOGA autentică, este străbătută tainic de sfințenia “coborârii” (revelării) Grației mântuitoare a lui Dumnezeu, CURAJUL se înscrie la loc de cinste alături de celelalte virtuți divine, printre atributele și chiar printre cerințele esențiale ale desăvârșirii spirituale (mântuirii).

Curajul, îndrăzneala, temeritatea, ba chiar impunerea triumfătoare, în forță, asupra aspectelor rele, demoniace, satanice sau perverse ale ființei nu sunt deloc neglijate ci constituie obiectul a numeroase cugetări și scrieri ale sfinților și marilor mistici creștini. Este foarte semnificativă în această direcție, concordanța de fond aproape perfectă (uneori chiar și în formă!) a acestor considerații creștine asupra curajului cu acelea ale tradiției secrete pe care le descoperim în cazul lui CHINNAMASTA în MAHA VIDYA YOGA.

Astfel, Părinții Bisericii reamintesc adesea că neînfricarea, îndrăzneala și elanul impetuos sunt instrumente indispensabile pentru dobândirea comorilor divine, așa cum arată însuși lisus Cristos: „împărăția Cerurilor să știți că se ia cu năvală (cu un curaj nestăvilit și cu un elan plin de ardoare (n.n.)), iar cei ce dau astfel năvală o dobândesc” (Matei, 11.12): sau: “Evanghelia împărăției lui Dumnezeu propăvăduiește: fiecare, ca să intre în ea, dă năvală” (Luca. 16.16).

Este deosebit de semnificativă, de asemenea, descrierea genezei (izvorului) curajului în gândirea creștină, aici analogiile evidente cu înțelepciunea milenară tantrică fiind pe cât de frapante pe atât de neașteptate pentru cel ignorant. Astfel, se arată cu claritate, în creștinism, curajul este o calitate divină care uneori provine din sublimarea plină de succes a agresivității ființei umane. Datorită păcatului (cedării în fața răului), spun Părinții Bisericii, mânia (aspect solar, emisiv al ființei umane) devine “bolnavă” (pervertită), omul folosindu-se atunci de ea numai pentru a face pe plac voinței demonilor și pfentru a lupta să-și satisfacă plăcerile grosiere, pasiunile inferioare și orgoliul. Însă, aceeași energie (mânia), atunci când este “vindecată” (purificată printr-o sublimare adecvată de toate aspectele egotice) devine, prin această veritabilă SUBLIMARE alchimică, extrem de benefică ființei umane în cauză. Trebuie deci “nu să se ucidă această facultate a ființei (mânia), ci să fie convertită (sublimată) în mod adecvat în energie subtilă benefică, pentru a o manifesta apoi într-o manieră corectă, așa cum a fost ea creată de Dumnezeu”, după cum arată Sf. Vasile cel Mare.

În ce mod se poate “converti” (sublima) însă această “putere (energie subtilă) irascibilă”, cum este ea numită în contextul creștin? Recomandările sfinților creștini sunt aproape identice cu acelea ale inițiaților în misterele lui CHINNAMASTA: în primul rând luptând împotriva răului, sub toate formele sale, deoarece această putere (curajul sau mânia sublimată) i-au fost date omului de către Dumnezeu, ca o armă eficientă și redutabilă împotriva răului.

“Puterea irascibilă” (curajul sau mânia sublimată) trebuie, de asemenea, în egală măsură, să fie utilizată “pentru a combate păcatul și pasiunile inferioare, inclusiv furia oarbă care nu este altceva decât manifestarea “puterii irascibile” într-un mod pervers. Comentând celebra recomandare a psalmistului: “Mâniați-vă, dar nu păcătuiți!” (Psalmul 4,5), SF.IOAN CASIANUL scria: “Nu spune el (psalmistul) oare în mod evident: «Iritați-vă așa cum trebuie împotriva viciilor și furiei voastre?»”. Și, în altă parte, el mai precizează: „Chiar și trezirea și amplificarea conștientă a mâniei ne poate fi de un mare folos, pentru ca, iritându-ne așa cum trebuie, pe viciile și rătăcirile noastre, să ne putem consacra plenar virtuților și exercițiilor spirituale”.

Mânia purificată are ca funcție mai generală lupta creștinului împotriva “omului vechi” (egoul) și a tendințelor sale inferioare, lupta împotriva “omului dorințelor carnale inferioare și necontrolate”. Trebuie să ne punem la lucru partea irascibilă a sufletului împotriva omului nostru exterior (egoului). Căci este scris: “Mâniați-vă împotriva păcatului”, ceea ce înseamnă mai precis: “Mâniați-vă împotriva propriului egoism”, arată SF. ISIHIE din BASTOS. Lupta împotriva pasiunilor inferioare, împotriva tendințelor negative, distructive ale “omului vechi” îmbracă, la modul fundamental, forma unei lupte interioare împotriva gândurilor inspirate de tendeințele negative, a unei lupte împotriva tentațiilor. Comentând mai departe același verset 5 al Psalmului 4. citat anterior. SF. IOAN CASIANUL mai subliniază: “Ne-a fost poruncit «să ne mâniem» pentru triumful asupra a noi înșine si a sugestiilor diavolești sau malefice, care apar în noi și pentru «a nu păcătui» sau, cu alte cuvinte, pentru a împiedica aceste tendințe sau sugestii demoniace și satanice să. facă vreun rău”; sau: “Mânia din noi, bine folosită, are o anumită menire, doar pentru aceasta ea fiind utilă și bună de primit: atunci când ne răzvrătim împotriva inerției și răutății din inima noastră”.

Această luptă cu răul din noi este însă indisociabilă de lupta împotriva demonilor (tendințele inferioare ale minții), ce inspiră oamenilor gânduri și tendințe malefice, incitându-i sa le făptuiască și dorind să îi supună pe oameni voinței lor perverse. Cu privire la acest aspect, SF. ISIHIE din BASTOS spune: “Trebuie să ne punem la lucru într-un mod potrivit, conform cu natura, partea irascibilă a ființei noastre, împotriva lui Satan, șarpele genezei”. La fel spune și Părintele EVAGRIE: “Natura (menirea) părții noastre irascibile este de a se lupta și de a învinge demonii”. La rândul său, SF. GRIGORIE din NYSA arată: “Cât despre irascibilitate, mânie sau ură, acestea trebuie să fie întoarse (sublimate) în opusul lor și după aceea trebuie să ne folosim în bine de forța lor naturală împotriva tâlharilor (aspectele demoniace și satanice (n.n.)), împotriva dușmanului care cu viclenie se infiltrează în adânc (subconștient (n.n.)), ca să ne facă să pierdem bogățiile divine și care vine să fure, să ucidă și să distrugă”.

1. VASILE CEL MARE amintește, în același sens, de cuvintele Domnului din Cartea Genezei: “Voi pune vrăjmășie între voi și șarpe”. Și am mai putea cita aici multe pasaje din Psalmi, prin care credinciosul este îndrumat să manifeste cu curaj o puternică și bună respingere împotriva demonilor, ce sunt adeseori simbolizați prin denumiri ca: “necurații”, “păcătoșii”, “dușmanii”, “cei răi”, “oștirea vrăjmașă”, etc. și chiar i se sugerează să-i ceară lui Dumnezeu să-și manifeste cu putere Mânia Divină (CHINNAMASTA), pentru a-i îndepărta, pentru a-i readuce la tăcere sau pentru a-i distruge. Fiindcă, dacă omul luptă astfel cu curaj împotriva voinței demonilor, prin aceasta în el se îndeplinește Voia lui Dumnezeu. Luptând cu curaj împotriva pasiunilor inferioare perverse, prin aceasta el face grabnic loc în ființa sa virtuților și calităților divine. Luptând cu mult curaj împotriva tendințelor rele (distructive) ale egoului (“omului vechi”) el devine astfel gradat, unul în și întru Cristos, sau cu alte cuvinte, “un om nou” (iluminat spiritual). Astfel, lupta “puterii irascibile” (mânia sublimată sau altfel spus purificată și curajul) împotriva diferitelor forme ale răului apare de fapt ca o luptă în vederea binelui. “Sufletul înzestrat cu ratiune acționează conform naturii sale esențiale atunci când partea sa irascibilă (curajul) luptă pentru virtute” scrie Părintele EVAGRIE.

A lupta pentru virtute înseamnă însă mai întâi a lupta pentru a dobândi virtutea: curajul apare deci ca un veritabil motor al vieții spirituale, ca o forță divină extraordinară ce orientează în totalitate sufletul către Dumnezeu. In acest sens. SF. VASILE CEL MARE scrie: “Dacă vă folosiți adeseori așa cum trebuie de mânia cea purificată (sublimată), conform cu cerințele rațiunii superioare, ea se va transforma în scurt timp într-o putere divină”. Această putere divină trebuie însă, ulterior, menținută în ființă tot cu ajutorul virtuții curajului: în timp ce mânia, în aspectele sale patologice, se luptă în vederea dobândirii și păstrării bunurilor materiale, mânia transfigurată (purificată prin sublimare) în curaj divin este o armă extraordinară, care ne stă oricând la dispoziție, pentru ca toate bunurile spirituale primite de la Dumnezeu să nu ne fie furate de către “cel rău și viclean” (Satana). In această direcție trebuie înțeles și sfatul SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL: “Puterea agresivității bine purificată din noi trebuie să lupte pentru a păstra neîncetat legătura cu Dumnezeu”. Luptând pentru bunurile spirituale, această “putere irascibilă” purificată (sublimată) luptă în același timp și pentru “plăcerea spirituală” și beatitudinea (MAKARIOTIS) care o urmează, nemaiurmărind deloc, așa cum făcea atunci când se manifesta prin aspectele ei pervertite, plăcerile materiale, principiul său de funcționare fiind atunci (în acea ipostază inferioară, negativă) “urmărirea oricăror feluri de plăceri”.

Trebuie de asemenea să subliniem că mânia care corespunde utilizării virtuoase a “puterii irascibile” purificate (sublimate), care slujește la ceea ce SF. APOSTOL PAVEL numește: “lupta cea dreaptă” (Prima Epistolă către Țimotei (6.12) și A Doua Epistolă către Timotei (4.7)) și pe care Părinții Bisericii o numesc “mânia cea înțeleaptă” (SOFRON THIMOS) sau „dreapta mânie”, se distinge in mod net de mânia-pasiune nu numai prin scop ci și prin forma sa specifică de manifestare; tocmai din aceste două motive ca este o mânie lipsită de prihană (curată, pură) și în afara păcatului (ea, prin urmare, nu leagă ființa pun lanțurile KARMA-ci). Ea este, de altfel, evocată in mod înțelept și de psalmist atunci când el spune: „Mâniați-vă dar nu păcătuiți”. (Psalmul 4,5) sau, vorbind despre obstacolele pe calea spirituală (“dușmanii”): “l-am urât cu o ură desăvârșită” (Ps. 139.22). Aceasta esle intr-adevăr o mânie divină, perfect stăpânită, care este lipsită de orice fel de agitație sau tulburare egotică (ATARAXOS). Ea este, prin urmare, perfect compatibilă cu starea de detașare și calm perfect (APATHEIA), care după cum știm este scopul practicii spirituale (PRAXIS). Ajunși la acest punct al studiului nostru, putem deja să desprindem cu multă claritate că, în această exercitare pe deplin virtuoasă și divină, mânia astfel purificată (sublimată și transfigurată) este întru totul identică cu virtutea esențială a curajului (ANDREIA). În acest sens. Părintele EVAGRIE scria: “Atunci când virtutea se află în noi, în partea irascibilă a ființei, ea se numește curaj”. Iar SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, de asemenea, indică: “în natura ei esențială, mânia este curaj”.

În timp ce prin exercitarea egoistă, malefică și inferioară a mâniei ființa umană își pervertește astfel această capacitate și apoi, prin ea, întregul suflet, folosind-o într-un mod pur, elevat și virtuos, omul îi redă puritatea și dimensiunea ei originară “slujindu-se de ea ca de un medicament” (SF. VASILE CEL MARE, “Marile Reguli”) redându-i astfel funcția sa firească. Într-adevăr, notează și SF. IOAN GURĂ DE AUR, “dacă mânia a fost sădită la început în noi, aceasta s-a făcut nu pentru ca noi să păcătuim, nu pentru ca ea să devină o pasiune inferioară și necontrolată, o infirmitate, ci pentru ca ea să fie un remediu puternic și eficient împotriva acestor pasiuni inferioare” (IOAN GURĂ DE AUR – “Comentarii asupra Psalmilor”).

Prin urmare, curajul spiritual, ca o agresivitate purificată (sublimată), bine utilizată și divin integrată, apare astfel, pe calea ascensiunii spirituale, ca fiind un instrument esențial ai conștiinței umane. Rațiunea noastră, luminată de grația divină, poate doar arăta calea binelui și a desăvârșirii, precum și “bătăliile” care trebuie să fie duse pentru a progresa pe această cale, însă ea singură nu-i poate impune ființei umane să înainteze și nici să o facă să lupte efectiv; curajul este, prin urmare, energia divină de care aspirantul are totdeauna nevoie pentru aceasta; fără el, ființa rămâne neputincioasă. SF. VASILE CEL MARE spune, de altfel, referitor la acest subiect: “întocmai cum un soldat bine instruit și supus ordinelor comandantului său este întotdeauna gata să sară în ajutorul celor care au nevoie, la fel și curajul (mânia purificată și transfigurată), poate ajuta imens rațiunea să distrugă păcatul. Indignarea slujește adeseori drept resort sufletului, inspirându-i astfel forță, îndrăzneală și constanță pentru a merge până la capăt; ea dă vigoare și fermitate unei conștiințe moleșită de plăcerile inferioare. Noi nu am avea niciodată față de păcat oroarea pe care trebuie să o avem, dacă nu am fi animați de indignarea și de dreapta mânie, însușiri pe care, atunci când ele sunt complet supuse rațiunii, trebuie să le iubim cu aceeași intensitate cu care este necesar să le detestăm atunci când ele sunt iraționale și necontrolate.”

Numeroși Părinți ai Bisericii subliniază, întocmai ca și SF. VASILE cel MARE, rolul esențial pe care îl joacă curajul (“dreapta mânie”) în dinamizarea întregii noastre vieți spirituale. “Astfel este dreapta mânie, un instrument util pentru a ne trezi sufletul din excesele lui de toropeală”, remarcă SF. IOAN GURĂ DE AUR, care apoi mai adaugă: “Mânia schimbată așa cum se cuvine în curaj spiritual este un instrument foarte util pentru a-i da sufletului vigoare”. Iar SF MAXIM MĂRTURISITORUL sfătuiește, la rândul său: „întreaga noastră minte trebuie să devină limpede și clară în vederea atingerii lui Dumnezeu; pentru aceasta ca trebuie să fie întinsă la maximum (focalizată la extrem) de puterea noastră irascibilă, întocmai ca o coardă”. Într-adevăr, nu putem ajunge la viața spirituală, fără luptă, fără să ne punem în joc întreaga forță. Ființa umană nu poate primi așa cum se cuvine forța pe care i-o dă Dumnezeu: fără curaj omul nu se poate opune deselor atacuri ale forțelor malefice ostile mântuirii sale. Fiind lipsit de curaj, el nu este capabil să înfrunte multiplele capcane pe care acestea i le întind. În lumina acestor aspecte, realizăm că, dacă prudența îi luminează aspirantului calea spre Dumnezeu și spre desăvârșire, curajul are un rol imens, fiindcă îi permite să progreseze rapid pe această cale.

PREZENTAREA TRADIȚIONALĂ, SIMBOLISMUL SI SEMNIFICAȚIA SPIRITUALĂ EZOTERI-CĂ A MARII PUTERI DIVINE CHINNAMASTA

“RATI și MANMATHA, cuplul îndrăgostirilor arhetipali sunt adeseori reprezentați ca fiind întinși unul peste celălalt goi, într-o intimă și strânsă îmbrățișare. Sublima putere cosmică CHINNAMASTA se află parcă într-un alt plan, deasupra lor și ii veghează. Complet goală, nuditatea ei fascinantă totuși nu ia ochii căci o lumină aurie intens strălucitoare parcă o îmbracă. Privind-o cu mai multă atenție realizăm însă eă ca nu arc cap. Strania ei formă este: un corp minunat cu gât, dar lipsit de cap, cu două brațe înălțate ușor în aer. Într-o mână ține propriu-i cap retezat. În cealaltă ține o pereche de foarfeci. Din gâtul ei fără cap țâșnesc trei șuvoaie subțiri de sânge; cel din mijloc este băut chiar dc propria ci gură deschisă ce aparține capului retezat pe care ea îl ține în mână, în timp ce celelalte două șuvoaie de sânge sunt băute de două femei care o asistă, parțial nude, care se află ceva mai jos. de o parte și de alta a acestei Mari Puteri Divine, flancând cuplul îndrăgostiților intim îmbrățișați.”

Astfel descrie sistemul TANTRA forma lui CHINNAMASTA, a șasea dintre cele zece MAHAVIDYA-uri. Citind această descriere ne putem întreba cum mai poate oare avea viață un corp lipsit de cap? Ce înseamnă în realitate priveliștea înspăimântătoare a sângelui țâșnind continuu pentru a fi apoi băut de propriul ei cap tăiat și de către cele două femei care o asistă? Cum poate fi în mod adecvat adorată o asemenea formă aparent terifiantă? În mod spontan și natural, aceste întrebări firești apar, fără îndoială, destul de repede în mințile căutătorilor spirituali. Totul aici pare enigmatic sau greu de înțeles. Și de câte ori mintea umană limitată eșuează în înțelegerea a ceva, ca de regulă nu admite că acest lucru se datorează faptului că acel ceva se află, prin subtilitatea sa extremă, cu mult în afara limitelor înțelegerii umane comune.

Într-adevăr, în mod obișnuit, una dintre cele mai înspăimântătoare și mai năucitoare vedenii pe care le-am putea avea este aceea a întâlnirii unei entități căreia îi lipsește complet capul. În general noi putem avea în primul moment tendința să interpretăm o asemenea percepție ca fiind ceva macabru, considerând-o eventual ca fiind fructul vreunei nevroze și atunci este foarte posibil să ignorăm aproape în totalitate posibilitatea unei semnificații spirituale. Cu toate acestea, reflectând ceva mai adânc vom remarca că ceea ce ne provoacă de fapt teama în perceperea unei entități decapitate este de fapt irealitatea propriei noastre existențe ca ființă încarnată. “A-ți pierde capul” este o expresie frecventă, care indică de fapt o situație în care ne cufundăm total într-o anumită preocupare, lăsându-ne prinși de ea atât de mult încât la un moment dat aproape că ne pierdem simțul obișnuit al realității. A fi lipsit de cap este de asemenea și o metaforă yoghină care, în realitate, sugerează transcenderea deplină a conștiinței corporale, limitate sau, cu alte cuvinte, a atașamentului față de mintea mereu plină de gânduri. Prin urmare, pornind de la aceste adevăruri intuim că aceasta este semnificația spirituală, ezoterică, a reprezentării traditionale simbolice a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA.

Calea spirituală autentică are drept scop esențial îndepărtarea cât mai grabnică a limitărilor minții pentru a putea avea astfel acces la Conștiința Cosmică universală a lui Dumnezeu, ce se află dincolo de gânduri. De fapt, cu excepția contemplării unei fotografii sau a reflectării noastre într-o oglindă, noi nu ne vedem capul cu mult mai mult decât ne vedem propriul spate. Ca senzație primară, marea majoritate a ființelor umane își percep spontan capul ca pe un misterios spațiu gol. Deci, noi putem spune pe drept cuvânt că “nu avem cap” decât în situația în care ne imaginăm în întregime forma corpului, așa cum ne-o amintim dintr-o reflectare anterioară a sa în oglindă sau raportându-ne la imaginea noastră dintr-o fotografie recentă. Conform științei tradiționale YOGA, starea în care noi suntem “fără cap” exprimă de fapt adevărata noastră realitate de martori conștienți. Faptul că sălășluim totuși într-un trup este doar o aparență iluzorie și nicidecum o realitate fundamentală. Ea reprezintă cel mult o fixație mentală. Dacă nu vom susține permanent prin sugestii subconștiente constante și puternice gândul: “Eu sunt corpul”, conștiința noastră se va retrage în mod natural în starea sa divină originară, complet lipsită de limitările corpului fizic și care este atunci eliberată de gânduri. Această atitudine spirituală fundamentală care implică să considerăm că nu avem cap apare în multe învățături ezoterice din YOGA cunoașterii (JNANA YOGA), și ea include de asemenea tehnicile ZEN și CHAN. Această idee esențială este, de asemenea, prezentă și în ADVAITA VEDANTA.

CHINNAMASTA fiind reprezentată tradițional – deloc întâmplător – cu capul retezat, ea este astfel Marea Putere Divină care ne determină să ne “tăiem” propriul cap sau, cu alte cuvinte, să ne dizolvăm cât mai grabnic mintea (conștiința individuală) în Pura Conștiință a lui Dumnezeu. Ea aduce, așa cum este și firesc, transcenderea minții (MANAS) și reprezintă din această cauză starea în care mintea (MANAS) nu mai există absolut deloc (toate fluctuațiile sale fiind atunci pe deplin stopate). Această stare, care este cunoscută în tradiția yoghină secretă sub numele de UNMANA, este în realitate starea în care mintea nu mai există. Prin urmare aceasta este starea în care pur și simplu acest instrument, care este mintea, este complet transcens. Această stare extraordinară de transcendere face ca atunci să survină centrarea completă a conștiinței noastre în Sinele Suprem. Pentru că, în realitate, mintea (MANAS) nu este decât un instrument. Ea este instrumentul Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), al Spiritului lui Dumnezeu care există în fiecare dintre noi dar, datorită ignoranței și egoismului are loc un proces straniu, care este o mare taină a manifestării și prin care acest instrument ajunge să fie considerat în mod fals ca fiind de fapt Ființa și Conștiința Absolută. În momentul în care noi ne raportăm la realitate în acest mod eronat, noi spunem „Eu sunt” și automat ne raportăm în mod greșit numai la minte. Cel mai adesea noi nici măcar nu bănuim că în realitate mintea este în ființa noastră numai un instrument.

Cu toate acestea însă, această eroare curentă a identificării noastre cu mintea, care nu este decât un instrument inferior, face să apară și să persiste tot lanțul de limitări, de mizerii și de înlănțuiri cu care ființa umană adeseori se confruntă. CHINNAMASTA este prin urmare Puterea Cosmică Divină care ne ajută să trecem cât mai repede dincolo de minte, pentru a realiza starea de UNMANA în care ne centrăm în Sinele Suprem (ATMAN), care nu este altceva decât Esența Ultimă, Spiritul Etern, care există în fiecare ființă umană.

Eliberată complet de toate limitările minții, conștiința noastră realizează abia atunci care este natura sa adevărată ce se află în eternitate, dincolo de moarte și suferință. Prin urmare, având în vedere condiția noastră de yoghini care aspirăm la Suprema Eliberare Spirituală, nouă nu trebuie să ne fie niciodată teamă de pierderea corpurilor noastre sau de “dispariția” propriului nostru cap. Pentru cel treaz din punct de vedere spiritual toate acestea nu sunt în realitate decât niște constrângeri ce ne împiedică să realizăm adevărata noastră esență. De altfel, orice am face noi, încercând plini de atașament să le păstrăm cu orice preț, până la urmă, moartea tot le va lua. Rezultă astfel că una dintre căile fulgerătoare către adevărata Trezire Spirituală este sacrificarea deplină a minții și renunțarea la mecanismele mai mult sau mai puțin automate ale gândirii care se bazează pe propria noastră imagine de ființă limitată sau pe ideea “Eu sunt corpul”. Acest sacrificiu total al minții este în mod magistral simbolizat prin tăierea capului. El indică atunci separarea fulgerătoare a minții de corp și are drept efect instantaneu eliberarea conștiinței noastre de lanțurile existenței și conștiinței corporale. Acesta este un proces spiritual extraordinar de profund, în care conștiința pur și simplu se centrează în esența ei ultimă și trece astfel dincolo de limitările și condiționările conștiinței corporale care menținea anterior ființa într-o stare de limitare și ignoranță.

Odată realizat acest proces, conștiința noastră nu se va mai mărgini deloc la limitele corpului. Vom fi atunci pe deplin liberi să experimentăm unitatea conștiinței în tot ceea ce percepem, deschizându-ne astfel ca să ne expansionăm în spațiul infinit. În plus, odată cu ridicarea completă a vălului ignoranței survine eliberarea completă a energiilor subtile care sunt “întemnițate” (latente) în corp și care se vor putea ridica atunci pentru a fuziona beatific cu energia divină cosmică. Corpul nostru va deveni astfel o coloană mirifică de lumină revărsându-se în infinit. Energiile tainice ale corpurilor noastre subtile se vor dinamiza atunci în interiorul corpului fizic, punându-se în legătură (în rezonanță) cu starea nemanifestată de Conștiință Pură. Cu toate acestea, la mulți poate să le apară firesc întrebarea: oare de ce a trebuit să se ilustreze această stare extraordinară printr-o imagine grafică de acest gen, când de fapt ea putea fi exprimată mult mai ușor printr-o descriere conceptuală. Imaginea aceasta simbolică are însă un impact mult mai puternic și mai dramatic asupra psihismului nostru, deoarece ea exprimă procesul descris anterior printr-un fapt mai degrabă, decât printr-o teorie. Mintea poate fi atrasă cu ușurință de orice teorie și, ca urmare, ea poate ocoli atunci confruntarea cu realitatea. Imaginea respectivă însă nu poate fi deformată atât de ușor. Ea comunică, printre altele, faptul că trăirea efectivă a acestui proces spiritual inefabil poate fi cu greu exprimată în termenii gândirii filozofice. Procesul prin care noi suntem în mod constant îndepărtați de tărâmul experienței umane banale obișnuite, deși este un proces profund eliberator poate fi considerat ca terifiant și chiar dureros la nivelul conștiinței fizice. În special fazele inițiale ale acestui proces pot cauza multe dubii și pot genera chiar anxietate, căci noi vedem cum ne este sistematic distrusă (alchimizată) personalitatea obișnuită, centrată cel mai adesea pe iluzia identificării cu corpul. De altfel aici este descrisă o veritabilă probă inițiatică care apare pentru mulți dintre cei care se angrenează pe calea spirituală. Dar, unii dintre ei care încă nu sunt capabili să înțeleagă, sau cu alte cuvinte care nu realizează că de fapt acest proces de distrugere, de anulare a personalității obișnuite este de fapt un proces de renaștere spirituală, se opresc încă de la primele semne de acest gen, se sperie în egoismul lor și dau înapoi îngroziți.

Pentru asemenea aspiranți mediocri, este ceva terifiant că ei nu mai sunt cum erau înainte, personalități egoiste, mărginite, limitate, chinuite, tensionate și, deja, acest proces de renaștere către o nouă stare, superioară și care implică automat anularea personalității limitate, este privită de ei ca ceva îngrozitor, fiind asimilată cu o crimă. Desigur că aici este evidentă manifestarea egoului, care îi va pune pe fugă în cel mai scurt timp mai ales pe aceia cu un EGO foarte puternic pentru că moartea (transcenderea) egoului înseamnă de fapt nașterea și revelarea Spiritului. Noi știm însă că această naștere a Spiritului nu este acceptată de ego, care reacționează atunci când își dă seama că prin aceasta el va dispare. Mai ales atunci el se agață cu disperare de această stare în care el încă există și se menține. Este însă evident că această menținere nu poate să dureze la infinit, ci numai până în momentul eliberării spirituale care survine atunci când are loc revelarea Sinelui Etern (ATMAN). Aceasta este prima reacție a egoului, care se cramponează ca să rămână mai departe, pentru a continua să existe nestingherit. Puțini sunt aceia care acceptă să trăiască încercările sacrificării ego-ului, deși mulți dintre noi recunoaștem și acceptăm necesitatea acestui proces esențial. Acest proces determină, atunci când este dus la bun sfârșit, o reorientate totală a energiilor noastre lăuntrice, care ne conferă sentimentul că suntem renăscuți, aceasta desigur în momentul în care cu adevărat învingem și ego-ul nostru este transcens. Imaginea capului retezat este totodată un simbol al Eliberării Spirituale. CHINNAMASTA, care literal în limba sanscrită semnifică: ”cap (MASTA) retezat (CHINNA)”, este probabil forma cea mai înspăimântătoare și mai șocantă care există printre cele 10 Mari Puteri Cosmice, care după cum știm reprezintă fațete esențiale ale principiului feminin universal, SHAKTI. Ea și-a tăiat propriul cap și ținându-l în mâna dreaptă bea cu el sângele ce-i curge din zona gâtului retezat. Cu toate acestea, fața Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA nu este deloc înspăimântătoare ci emană, dimpotrivă, o mare fericire care intuim că este totodată și beatitudine. Ea manifestă în realitate beatitudinea oceanică a transcenderii corpului fizic și nu durerea pierderii lui. Ea este, de asemenea, cea mai dinamizantă dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice, deoarece reprezintă puterea infinită de transformare în acțiune. Astfel, la o analiză mai atentă, noi realizăm că de fapt capul tăiat nu este mort ci, paradoxal, el este mult mai viu. Conștiința nu mai este, în această situație, limitată de corpul fizic. Există prin urmare o sferă a percepției subtile care își are proiecția fizică în cap dar care la fel de bine poate funcționa autonom și în afara corpului. Putem să ne amintim aici fiecare realizarea unor meditații profunde și foarte reușite, în care corpul fizic rămâne parcă minuscul, iar conștiința devine gigantică, fiind expansionată undeva în nemărginire; ea chiar devine atunci aptă să îmbrățișeze această vastitate infinită; de asemenea, un yoghin care recurge la o experiență de dedublare conștientă se va putea ipostazia în două stări succesive, atât în corpul pe cale să fie părăsit, cât și în momentul în care el iese complet în afara corpului fizic.

Aceste două exemple ilustrează faptul că există ceva esențial în ființa noastră, care poate să iasă și să existe și în afara corpului fizic. Doar atunci când este complet separată de tirania corporală, conștiința dobândește adevărata sa libertate și existență, corpul fizic fiind adesea comparat de aceea cu o închisoare sau cu un cumplit mormânt. Când este subjugată corpului fizic, conștiința se mărginește la tărâmul limitat al simțurilor și este supusă acestora. Eliberată pe deplin de corpul fizic, conștiința atinge cu adevărat cuprinderea infinității ce include întregul Univers sau Macrocosmos. Dacă ideea transcenderii conștiinței corporale ar putea fi înspăimântătoare pentru unii yoghini mediocri, gândul de a rămâne mereu înlănțuiți de conștiința corporală sau, cu alte cuvinte, de timp și spațiu, ar trebui să le fie mult mai înspăimântător. Într-adevăr, noi ne aflăm prinși, mai mult sau mai puțin, în tărâmul dens al materiei fizice, fiind mai mereu limitați de porțile înguste ale simțurilor care ne oferă informații parțiale și adesea chiar foarte limitate. Experimentăm astfel, în mod obișnuit, o infimă parcelă a lumii infinite, a realității care poate, de multe ori, să fie refractată și distorsionată prin îngustele deschideri ale simțurilor noastre limitate. Plăcerea pe care corpul fizic ne-o poate aduce este, adeseori, cu mult mai mică decât durerea, grijile și suferințele care îi sunt inerente. Trăind astfel, cei ce se complac în ignoranță sunt condamnați la renașteri succesive și la morți repetate, până când își vor trezi, modela și dinamiza la maximum posibilitățile de a ieși conștient din învelișul lor trupesc. CHINNAMASTA reprezintă deci Marea Putere Eliberatoare din starea de înlănțuire în senzualitatea limitată și grosieră a cărnii. Prin extazul ei divin ea poate bea tot “sângele”, toate bucuriile și suferințele, (“seva”) vieții încarnate. Ea poate astfel absorbi și anihila toate experiențele noastre efemere împreună cu toate dezamăgirile și suferința lor, fără a uita însă niciodată adevărata sa natură. Deși în aparență ea are o formă înfiorătoare, ea manifestă totuși cea mai generoasă dintre energii.

ASPECTUL PRACHANDA CHANDIKA

CHINNAMASTA mai este supranumită și PRACHANDA CHANDIKA deoarece ea este aceea care manifestă forma cea mai înfricoșătoare a lui CHANDI (KALI). Aceasta ne permite să realizăm că ca se află în strânsă legătură cu Marea Putere Divină KALI; la unison cu aceasta, ea reprezintă aspectul armonios combinat al energiilor divine creatoare, concentrate și direcțio-nate către momentul extraordinar al transformării.

Privită ca o mare putere cosmică înfricoșătoare, CHINNAMASTA are, de asemenea, afinități și cu Marea Putere Cosmică TRIPURA BHAIRAVI, fiindcă ea este, ca și aceasta, o neînfricată luptătoare împotriva răului. Totuși, este important să remarcăm că, în timp ce TRIPURA BHAIRAVI este în strânsă legătură cu energiile subtile ale pământului, (PRITHIVI TATTVA) CHINNAMASTA se află în schimb în strânsă legătură cu energiile subtile, dinamice ale aerului (VAYU TATTVA).

CHINNAMASTA reprezintă astfel simbioza inefabilă a Luminii subtile manifestate cu cea nemanifestată (necreată), în lumea intermediară invizibilă ce permanent mediază între transcendent și imanent. Privită din acest punct de vedere ea este strălucirea tainică ce unește Cerul cu Pământul, mintea și corpul, în scopul de a ne elibera de limitările lor. În timp ce CHANDI (KALI) distruge imediat demonii (forțele inferioare antidivine), PRACHANDA CHANDIKA (CHINNAMASTA) distruge gradat și sigur ultimul și cel mai mare demon al oricărei ființe umane – EGOUL. Acțiunea asupra EGO-ului a acestei Mari Puteri Cosmice este una dintre cele mai eficiente în sensul anihilării rapide și al transcenderii lui. Totodată este necesar să subliniem că această acțiune este adeseori chiar instantanee, fulgerătoare. Atunci când egoul este complet anihilat, întreaga răutate ce încă mai persista în ființa noastră este distrusă și eliminată pentru totdeauna.

Pe de altă parte. Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este, de asemenea, privită ca fiind una și aceeași manifestare cu INDRANI sau, cu alte cuvinte, puterea (SHAKTI) a lui INDRA, Suveranul panteonului vedic și, tocmai de aceea ea, (CHINNAMASTA), este cea mai importantă dintre marile divinități feminine vedice. INDRANI mai este numită și VAIROCHANI, sau cu alte cuvinte, cea extraordinar de strălucitoare și prin aceasta ea este intim legată de DURGA, care în unele situații este și ea invocată cu acest nume. Ea este de asemenea numită și VAJRA-VAIROCHANI, care în traducere românească înseamnă cea care aduce lumina cu ajutorul lui VAJRA (trăznetul, care după cum se știe este arma lui INDRA). În realitate, această imagine este personificarea eliberării spirituale instantanee.

Ca putere nesfârșită sau contraparte feminină (SHAKTI) ca lui INDRA, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este Fulgerul puternic și misterios (VIDYUT) sau, cu alte cuvinte, energia subtilă a transformării fulgerătoare (VIDYUT SHAKTI), care acționează permanent atât în Macrocosmosul cât și în Microcosmosul fiecărei ființe umane, pe toate nivelurile și care este simbolizată de multe ori în MAHAVIDYA YOGA prin enigmatica electricitate. Electricitatea, care există în lumea materială (fizică), nu este decât o formă a acestei energii spirituale (VIDYUT SHAKTI). Astfel ne dăm seama că avem și manifestarea sa în natură sub forma fulgerului și a trăznetului. Pentru minte, ea (VIDYUT SHAKTI sau CHINNAMASTA) reprezintă puterea uluitoare a eliberării spirituale instantanee.

În timp ce Marea Putere Divină KALI guvernează aceste energii subtile la modul general, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă de fapt aceeași forță subtilă teribilă, dar care în cazul ei este direcțională ca o armă a Supremului ce aduce transformarea spirituală care este imediată. Prin urmare, este evident că prin acțiunea acestei Mari Puteri Cosmice este posibilă o transformare imediată care poate surveni în mod miraculos, chiar procesul iluminării sau al eliberării spirituale poate fi realizat prin manifestarea ajutorului eficient și instantaneu al acestei Mari Puteri Cosmice. Ea este astfel o ipostază a Grației Divine, sau cu alte cuvinte o altă formă de manifestare a Grației lui Dumnezeu, care spre deosebire de Grația ce se manifestă prin intermediul Marii Puteri Divine TARA, se revarsă în cazul ei într-un mod fulgerător. Sunt multe situații, în istoria spiritualității planetare, când unele ființe umane au putut să beneficieze, în anumite condiții, de această Grație Divină a iluminării instantanee. De exemplu, în cadrul Șivaismului există o asemenea manifestare a lui SHIVA (datorată de fapt acțiunii spirituale specifice a lui CHINNAMASTA) care face cu putință starea de eliberare spirituală instantanee, provocând în mod instantaneu transcenderea dincolo de lumea iluziei.

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este, prin urmare, lovitura fulgerătoare de trăznet a iluminării care distruge extraordinar de repede legăturile înlănțuitoare ale ignoranței și ne ridică fulgerător dincolo de ceruri. În manifestarea sa ca fulger, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă în realitate percepția directă, vederea pură, ce pătrunde instantaneu totul și ne revelează extraordinar de repede infinitul de dincolo de toate formele. Ea este, din acest punct de vedere, puterea viziunii ultime, divine, a Sinelui nemuritor, ATMAN, Supremul Subiect conștient, care sacrifică fără ezitare toate obiectele, în aceasta incluzând chiar și propriile noastre corpuri, pentru a revela astfel Realitatea Divină a Conștiinței Pure.

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă astfel ATMA YAJNA – Sacrificiul Suprem de Sine – prin care noi ne oferim în totalitate lui Dumnezeu, prin sacrificiul complet al minții. Această abandonare umilă în fața lui Dumnezeu, această deschidere totală a noastră, mai ales la nivel mental, acest sacrificiu al minții noastre care urmărește să se dăruie în întregime Minții lui Dumnezeu, această viziune integratoare a picăturii pe care o reprezintă mintea noastră individuală reintegrată din nou în marele ocean infinit al minții lui Dumnezeu constituie deci sacrificiul suprem de sine (ATMA YAJNA).

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă de asemenea PRALAYA, în care Absolutul resoarbe în Sămânță (BIJA) întreaga Creație. Ea este din acest punct de vedere capul care își înghite fulgerător și cu poftă întregul trup. Privită din această perspectivă, CHINNAMASTA este puterea formidabilă a distrugerii, Puterea divină enigmatică ce neagă sfera manifestării, transformând-o prin acțiunea sa eficientă în Necreatul și Nenăscutul de dincolo de orice manifestare.

CHINNAMASTA Șl KUNDALINI

Conform științei secrete yoghine, există trei noduri sau, cu alte cuvinte, blocaje (GRANTHI-uri) care limitează considerabil circulația liberă a energiei subtile în corpul subtil, oprind sau încetinind ascensiunea acesteia mai ales prin canalul energetic esențial SUSHUMNA NADI. Acestea sunt: BRAHMA GRANTHI – ce se manifesță la nivelul CHAKRA-ei rădăcină (MULADHARA), care reprezintă într-un anumit sens înlănțuirea noastră față de vorbire sau verbalizarea mentală, VISHNU GRANTHI – ce se manifestă la nivelul lui MANIPURA CHAKRA și care ne revelează înlănțuirile de tot felul legate de emoții și RUDRA GRANTHI – care se manifestă la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA și care exprimă feluritele noastre înlănțuiri referitoare la gândire și minte.

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este intim legată de străpungerea lui RUDRA GRANTHI – “nodul” zonei gâtului ce se află la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA și care ne permite să transcendem fulgerător mintea și conștiința corporală. CHINNAMASTA reprezintă astfel fluxul subtil intens, liber, lipsit de opreliști, al energiei benefice prin SUSHUMNA NADI. Ea este prin urmare solidară cu KUNDALINI SHAKTI ce izbucnește de la baza coloanei pentru a exploda în final în Creștetul capului, în SAHASRARA, revărsându-se apoi în Dumnezeu cel infinit. Ea exprimă astfel energia KUNDALINI SHAKTI trezită, care urcă fulgerător spre etajele superioare ale ființei, generând acolo transformări uriașe și instantanee.

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este astfel sinonimă, la nivelul ființei individuale, cu KUNDALINI SHAKTI în aspectul său activ și afirmativ. Ea reprezintă în acest mod, în cadrul complexului simbolism vedic, “calea Zeilor” (DEVAYANA) care este de fapt mișcarea ascensională a lui PRANA prin SUSHUMNA NADI către tărâmurile misterioase de dincolo de orice formă ale conștiinței pure, care este simbolizată în acest context de Soare. SUSHUMNA NADI putem spune că este lumina centrală a corpului subtil, celelalte NADI-uri fiind precum razele sale. Dacă priza de conștiință este păstrată exclusiv asupra lui SUSHUMNA NADI, energia noastră lăuntrică va ascensiona atunci direct și fulgerător către Divin. Dacă conștiința noastră se orientează însă către raze (NADI-uri), secundare, ne vom îndrepta atunci către lumina experiențelor neesențiale ce generează KARMA, deoarece aceasta implică de regulă absența dăruirii fructelor acțiunii lui Dumnezeu și atrage ulterior, obligatoriu, după sine, noi reîncarnări. Deci o cheie esențială atât pentru a evolua spiritual foarte rapid cât și pentru a arde la fel de repede KARMA negativă este păstrarea mai mereu a focalizării atenției la nivelul lui SUSHUMNA NADI. Totodată vom observa atunci cum conștiința noastră focalizată la nivelul lui SUSHUMNA NADI intră spontan într-o stare beatifică de vid care este caracterizată de absența preocupării față de obiectele exterioare. A rămâne cât mai mult timp în această stare inefabilă implică a trăi plenar o existență detașată, de martor, în care atenția noastră ajunge să fie îndreptată nu către lumea exte-rioară a obiectelor ci către cea interioară, unde în centru ni se revelează Sinele Suprem (ATMAN).

La moarte, conștiința celor care practică în mod constant această formă secretă de YOGA, ascensionează aproape fără efort prin SUSHUMNA NADI (DEVAYANA) și apoi, în final, iese prin deschizătura misterioasă ce există în plan subtil în creștetul (vârful) capului și care este cunoscută de yoghini sub numele de BRAHMARANDHRA. Cei care nu cunosc (nu conștientizează această poartă esențială a conștiinței numită de yoghini BRAHMARANDHRA sau cei care nu sunt deocamdată capabili să facă să ascensioneze KUNDALINI, părăsesc în momentul mortii corpul prin deschizăturile altor NADI-uri, iar aceasta, în funcție de KARMA lor, îi face să rătăcească uneori chiar și mii de ani tereștri prin lumile (tărâmurile) paralele subtile intermediare. Prin urmare, această părăsire prin BRAHMARANDHRA a corpului fizic și chiar a corpurilor subtile corespondente care sunt abandonate atunci, în momentul mortii, face rapid cu putință o stare de transcendere, sau chiar de eliberare spirituală a sufletului care părăsește lumea fizică, intrând astfel în lumea divină prin această poartă sau deschidere (RANDHRA), prin care însuși Creatorul divin (BRAHMA) intră și iese din manifestare.

Părăsirea planului fizic prin BRAHMARANDHRA conferă yoghinului capabil să realizeze această translație o grabnică eliberare de planul fizic pentru totdeauna și, de asemenea, în unele situații, chiar și de planul astral, permițându-i astfel să pătrundă direct în lumea cauzală. Ca un exemplu semnificativ, în lumina acestor informații esoterice, apare acum evident că practicile spirituale tibetane, codificate în faimoasa lucrare BARDO THODOL sau “Cartea tibetană a morților”, urmăresc în esență tocmai această ghidare a conștiinței celui care părăsește atât corpul fizic cât și celelalte vehicule subtile inferioare, către BRAHMARANDHRA sau, cu alte cuvinte, vizează focalizarea conștiinței celui care tocmai părăsește lumea fizică materială către această lume divină supremă. Unii yoghini avansați își păstrează mai mereu conștiința focalizată la nivelul lui SUSHUMNA NADI și nu urmăresc să dinamizeze prin intermediul energiei KUNDALINI centrii de forță (CHAKRA-ele). Ei își direcționează astfel constant energia lăuntrică, focalizând-o aproape în întregime către planurile superioare și divine ale ființei, pentru a înlătura astfel toate blocajele minții și pentru a nu-și canaliza atenția către ceilalți centri de forță (CHAKRA-e) de jos, deoarece îi consideră ca fiind niște posibile tentații.

Meditând profund asupra Marii Puteri Divine CHINNAMASTA, putem trezi cu o mare ușurință energia subtilă KUNDALINI, orientând-o apoi direct în AJNA CHAKRA. Tocmai de aceea Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este adeseori adorată de SIDDHA-și (yoghini care au atins înalte realizări spirituale), care au străpuns în totalitate voalul de ignoranță cu ajutorul energiilor superioare ale minții. Drumul către tărâmul cel subtil (LOKA) al SIDDHA-șilor este, prin urmare, fulgerător revelat de CHINNAMASTA.

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este, de asemenea, numită și Marea Yoghină. Ea este, deloc întâmplător, supranumită YOGA SHAKTI sau puterea stării perfecte de YOGA în manifestarea sa cea mai intensă și profund dinamică. Tocmai de aceea ea este cunoscută și ca VAJRA YOGHINI (Puterea de a intra fulgerător în starea iluminatorie de YOGA). Ea mai este considerată, de asemenea, ca fiind PARA DAKINI (Suprema sau Prima dintre DAKINI (entități superioare feminine protectoare și inspiratoare pe calea yoghină)).

Astfel trebuie să fie evocată și adorată Marea Putere Divină CHINNAMASTA de către toți aceia care aspiră să atingă înalte puteri spirituale yoghine și oculte (SIDDHI-uri).

La nivelul corpului fizic (ca zonă secretă de proiecție). Marea Putere Divină CHINNAMASTA se află în strânsă legătură cu cel de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) care este tocmai de aceea locul său principal de manifestare și de acțiune. Ea reprezintă, prin urmare, deschiderea celui de-al treilea ochi, din care în anumite condiții iese fulgerul percepției directe, al discriminării ce distruge instantaneu întreaga dualitate și negativitate.

Ca mișcare ascensională a lui PRANA, ea este asociată îndeosebi cu UDANA VAYU, suflul vital subtil ascendent, pe care yoghinii urmăresc să-l trezească și prin amplificarea căruia ei realizează, printre altele, starea de levitație (în formele intermediare cel care este pe cale să amplifice UDANA VAYU în propria sa ființă are o senzație de diminuare a greutății proprii, de plutire. Această senzație este cunoscută de altfel și de cei care ating anumite stări euforice beatifice, ori anumite stări de fericire intensă și atunci aceștia le definesc prin expresii gen: «simțeam că plutesc de fericire», «simțeam că îmi iau zborul» etc. În cazul unei SADHANA-e (practică spirituală) sistematice cu CHINNAMASTA, se poate remarca deci o asemenea stare inefabilă de plutire, de imponderabilitate care se instalează în diferite grade în ființa umană respectivă. Este posibil chiar pentru cei care accentuează identificarea cu această putere cosmică, să remarce în anumite momente înălțarea spontană de la sol sau, cu alte cuvinte, levitația).

Cu toate acestea, oriunde există percepție (fie ea vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă, gustativă sau combinată) putem vorbi de acțiunea ei. Puterea sa perceptivă se manifestă prin urmare la nivelul oricărui centru de forță (CHAKRA).

FORMA SIMBOLICĂ Ă LUI CHINNAMASTA ASUPRA CĂREIA SE POATE MEDITA CU SUCCES

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este, de regulă, înfățișată sub aspectul unei tinere femei, vitale, foarte frumoasă și complet nudă, având capul retezat, ținând în mâna dreaptă o sabie, iar în mâna stângă ținându-și propriul cap tăiat. Prin intermediul capului ei tăiat, cu ajutorul limbii sale mari care este scoasă mult afară din gură, ea bea extaziată fluxul misterios, central, de sânge, ce izvorăște din trupul său decapitat. Uneori, capul său retezat este reprezentat ca fiind așezat în interiorul unei cupe formată dintr-un craniu. Corpul ei este extraordinar de vital și tânăr precum cel al unei fete de 16 ani. El este împodobit cu o ghirlandă de capete tăiate și cu niște șiraguri făcute din oase.

În zona trunchiului, ea poartă în locul cordonului sacru al brahmanilor un șarpe, iar sânii săi mari, rotunzi și fermi sunt acoperiți uneori cu minunate flori de lotus. Părul ei este răsfirat în șuvițe ce sunt întocmai ca niște fulgere, fiind, de asemenea, împodobite cu diferite flori  și având un singur giuvaer legat cu un șarpe, în loc de diademă,   pe creștet. Cei trei ochi ai săi sunt larg deschiși și emană o lumină tainică (este vorba și aici de centrul secret de forță AJNA CHAKRA în legătură cu al treilea ochi, care se află în centrul frunții). Ea are totdeauna două tinere însoțitoare numite DAKINI și VARNINI.

Ea dansează pe corpurile goale și intim îmbrățișate ale lui KAMA, zeul iubirii și al iubitei sale RATI aflați în frenetică fuziune amoroasă (posibilă datorită unei continențe amoroase perfecte). În unele reprezentări ea apare dansând deasupra lui KRISHNA și RADHA. Forma lui CHINNAMASTA este adeseori identică cu cea a lui VAJRA YOGHINI din tradiția budistă tantrică. Șuvoiul său central de sânge reprezintă în realitate fluxul energiei esențiale subtile ce curge prin canalul central SUSHUMNA NADI Șuvoaiele de sânge din dreapta și din stânga reprezintă în realitate fluxurile de energie subtilă care circulă prin NADI-urile solar (+) și lunar (-), respectiv PINGALA NADI și IDA NADI.

Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA, care personifică aici SUSHUMNA NADI, bea fără încetare șuvoiul de sânge din mijloc; DAKINI, care personifică PINGALA NADI, sau aspectul plus bea la rândul său șuvoiul de sânge din dreapta, iar VARNINI care personifică IDA NADI, aspectul minus, bea șuvoiul de sânge din stânga.

Cuplul de la picioarele sale, aflat în frenetică fuziune amoroasă, exprimă în realitate fuziunea interioară plenară a energiilor subtile masculine (+) și feminine (-), mai ales în sfera psihomentală.

Prin urmare, comuniunea cu sfera sa gigantică de forță și adorarea perseverentă a acestei Mari Puteri Cosmice facilitează la nivel psihic și mental realizarea stării glorioase de androgin, atât de către bărbat cât și de către femeie.

Capul ei tăiat simbolizează conștiința ființei umane care este complet eliberată de toate limitările materiale. Părul său ca fulgerele și ochii săi emanând o lumină tainică evidențiază în realitate percepția fulgerătoare și directă a Absolutului. Sabia, reprezintă puterea extraordinară de discriminare a binelui de rău, a Eternului de temporal, etc. (discernământul divin), VIVEKA.

Limba sa uriașă reprezintă puterea miraculoasă a MANTRA-ei sau Cuvântul (LOGOSUL) Divin Creator. CHINNAMASTA are și o MANTRA lungă formată din 15  silabe. Această MANTRA lungă se bazează pe numele său de VAJRA VAIROCHANI, străfulgerarea spontană, iluminatorie, a percepției directe a Realității. Însă MANTRA sa secretă și esențială, care este mult mai scurtă, conferă și amplifică puterea tainică, fulgerătoare, ce face posibilă transcendcrea iluziei.

BHAIRAVA sau, cu alte cuvinte, aspectul transcendent, teribil, al lui SHIVA este atins de acela sau aceea care operează corect si sistematic cu MANTRA lui CHINNAMASTA. La fel ca și în cazul lui TRIPURA BHA1RAV1, MANTRA lui CHINNAMSTA face deci la un moment dat posibilă viziunea spirituală extraordinară a Infinitului BHAIRAVA, viziune în care toate lucrurile și aspectele finite ni se dezvăluie ca nefiind altceva decât trecătoare fire de praf, efemere precum niște baloane de săpun. Intr-o asemenea stare, ființa umană obișnuită realizează că nu poate suporta puterea nesfârșită și viteza forței sale iluminatorii. Marea zeitate vedică INDRA poate fi de asemenea adorat ca fiind contrapartea sa masculină. De asemenea se spune că YANTRA lui CHINNAMASTA poate fi vizualizată, cu succes în timp ce se face rostirea mentală sau chiar LAYA YOGA cu MANTRA sa secretă. Adeseori MANTRA sa secretă este asociată cu MANTRA urgiilor și focului ce se poate abate fulgerător, pe neașteptate, asupra celor foarte răi. Privită din acest punct de vedere. Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA. prin această forță a fulgerului cât și prin grația sa instantanee, ori prin aceste transformări profunde fulgerătoare pe care ea le face cu putință este și rămâne totodată forța teribilă care poate să îi pedepsească fulgerător și în mod exemplar pe cei răi.

CONSIDERATII GENERALE ASUPRA MEDITAȚIEI CU MAREA PUTERE COSMICĂ CHINNAMASTA

Printre cele 10 Mari Puteri Cosmice, Marea Putere Divină CHINNAMASTA este probabil cea care îi ajută cel mai mult pe cei aflați pe calea spirituală a cunoașterii (JNANA YOGA), deoarece ea reprezintă permanent starea de văzător sau, cu alte cuvinte, de martor detașat, transcendent. Multe dintre metodele de YOGA cunoașterii (JNANA YOGA) sunt în strânsă legătură cu adorarea ei. Aici ne pu-tem referi în special la meditația asupra procesului de percepție în sine sau, cu alte cuvinte, la procesul intim de discriminare dintre subiectul care percepe, obiectul percepției și percepția însăși. Aceasta este o formă esen-țială de meditație în urma căreia ajungem gradat să distrugem eroarea identificării naturii noastre esențiale cu lucrurile și obiectele percepției. Pe de altă parte însă, CHINNAMASTA, în aspectul său de yoghină perfectă, ne poate ajuta de asemenea imens în întreaga noastră practică YOGA, fiindu-ne în special de un real folos în toate situațiile care necesită stăpânirea perfectă a energiei KUNDALINI.

Cea mai bună modalitate de adorare a lui CHINNAMASTA prin meditație este aceea în care medităm profund și intens asupra Subiectului (a Văzătorului), retrăgându-ne complet atenția de la obiectele exterioare văzute. Această modalitate se bazează pe recunoașterea faptului că Văzătorul (Sinele Suprem ATMAN sau Supremul Subiect conștient) nu poate fi niciodată un obiect al percepției și că tot restul este cunoscut, prin intermediul conștiinței ca fiind un obiect al percepției, în această categorie fiind inclus ego-ul sau chiar propria imagine pe care o avem despre noi înșine. Toate acestea nu sunt pentru noi decât obiecte, diferite de adevărata noastră natură (Sinele Etern ATMAN sau Supremul Subiect conștient).

O altă metodă simplă de adorare a lui CHINNAMASTA constă în a ne cufunda cât mai des mintea într-o stare lucidă de observare, de martor detașat, fără a mai face nici un fel de considerații referitoare la subiect sau la obiect. Aceasta implică atunci să ne concentrăm intens și continuu asupra naturii ultime a procesului de cunoaștere și observare, fără a-l mai eticheta sau împărți conform obiceiului comun în văzător și văzut, în cunoscător și cunoscut. Cu alte cuvinte, aceasta presupune cultivarea cu consecvență a percepției pure și directe care, în ultimă instanță, reprezintă o metodă simplă și eficientă de adorare a lui CHINNAMASTA. Ea implică menținerea unei atenții lucide și necesită de asemenea să nu ne mai cramponăm să limităm realitatea divină la un anumit moment, la un loc anume, sau la o anumită personalitate.

De fapt, în realitate, noi nu vedem cu adevărat nici un obiect, fiindcă noi nu avem decât percepții sau, cu alte cuvinte, trăim permanent stări de rezonanță pe care gândurile noastre – prin procesul numirii – le desemnează după aceea ca fiind diferitele obiecte. Dacă vom înceta această identificare, făcută prin intermediul gândurilor, dintre percepțiile noastre mentale și obiectele percepțiilor noastre, nu vom mai descoperi pretutindeni nimic altceva diferit de conștiință. Lumea este, pentru cel eliberat spiritual, precum un șablon caleidoscopic de percepții pe care gândurile noastre îl împart în diferite obiecte, care nu au în realitate nici o substanțialitate în afara acestei divizări pe care o realizează mintea. Percepția nu este niciodată separată de Văzător. Dacă încetăm să considerăm percepția ca fiind reală și ne introvertim conștiința în Văzător – în Sine – șablonul nostru caleidoscopic de percepții se va resorbi atunci în final, precum se topesc valurile într-un ocean de pură conștiință.

În tradiția spiritualității indiene este cunoscut cazul legendar al unui înțelept și realizat din timpurile noastre numit GANAPATI MUNI care, printr-o adorare frenetică și consecventă a acestei puteri cosmice, a ajuns la anumite realizări lăuntrice extraordinare, ce au fost remarcate și consemnate în decursul timpului de către unii dintre discipolii și admiratorii săi. El a trăit la un moment dat chiar experiența deschiderii fontanelei din creștetul capului (la acel nivel, în plan subtil, yoghinii susțin că, acolo se află BRAHMARANDHRA – și prin operarea consecventă cu MANTRA Puterii Cosmice CHINNAMASTA devine posibilă trezirea, activarea și conștientizarea lui BRAHMARANDHRA, iar aceasta generează chiar în plan fizic, la nivelul fontanelei, o anumită modificare ce se poate remarca adeseori sub forma unei mici alunițe care apare acolo și uneori se aseamănă cu o picătură de sânge. În forme foarte avansate poate să apară chiar o deschizătură foarte fină la nivelul fontanelei, dar semnele fizice nu reprezintă criteriul fundamental).

După această transformare uluitoare care a survenit la un moment dat la GANAPATI MUNI, atât discipolii săi cât și alți yoghini sau chiar unii oameni obișnuiți au observat adeseori la el o coloană uriașă de lumină albă, intens strălucitoare precum o aură strălucitoare avându-și focarul de iradiere în zona capului.

SINTEZĂ | AL SASELEA OBIECT AL CUNOAȘTERII SPIRITUALE, CHINNAMASTA, DECAPITATA, PUTEREA ÎNĂLȚĂTOARE A EROISMULUI SI NOAPTEA CURAJULUI FĂRĂ MARGINI (VIRA-RATRI)

“Contemplându-i capul retezat, realizăm că mâinile sale sunt parcă lipsite de brațe, iar figura chipului său nu are trup. Ea este ochiul celui orb; astfel este Mama PRACHANDA CHANDIKA (CHINNAMASTA). Ea este Suprema Mână a mâinii, ea este minunata Conștiință a Conștiinței, ea este ochiul care este originea ochiului, astfel este Mama PRACHANDA CHANDIKA. Deși capul îi este tăiat, ea este izvorul vieții. Înspăimântătoare în aparență, ea este, de fapt, cea care aduce Pacea. Deși este doar o tânără fată, extraordinar de frumoasă, ea ne mărește imens forța” (Extras din poemul “Mama PRACHANDA CHANDIKA”, de GANAPATI MUNI)

După cum am văzut anterior, datorită reprezentării sale șocante, terifiante chiar, în aparență, mulți învățați și erudiți (teoreticieni sterili, lipsiți de adevărata cunoaștere divină, directă și nemijlocită a acestor aspecte fundamentale) au trecut-o în mod greșit pe CHINNAMASTA în rândul divinităților inferioare, considerând-o ca fiind o GRAMA DEVATA (zeiță care se consideră că este potrivit să fie adorată de către oamenii superstițioși, grosolani sau necultivați de la țară). Unii, fiind intrigați pur și simplu de faptul că CHINNAMASTA a fost inclusă în rândul celor 10 MAHA VIDYA, o consideră drept divinitate VAMACHARA (a căii “mâinii stângi”), căci – în viziunea lor simplistă, reducționistă – intimitate amoroasă, sânge, corpuri mutilate – toate acestea converg către VAMACHARA (Calea Mâinii Stângi).

Tradiția tantrică vorbește totuși în multe rânduri despre forma ei, despre MANTRA ei, despre modalitățile secrete de adorare specifice ei; misterul este atunci aproape total și nu lasă nici o lumină asupra semnificației esoterice a acestei Mari Puteri Cosmice. Totuși, o semnificație esoterică trebuie să existe, căci altfel cum ar fi putut CHINNAMASTA să-și găsească loc în galaxia celor 10 MAHA VIDYA?

Mult mai târziu, KAVYAKANTHA VASISHTHA GANAPATI MUNI, poetul vizionar al ASHRAM-ului dedicat lui UMA (un alt nume a lui SHAKTI), a ajuns să se adâncească gradat, suficient de mult, în misterele SADHANA-ei (practicii spirituale) lui CHINNAMASTA, reușind în final să realizeze concret în sine însuși, printr-un TAPAS (frenezie spirituală) ardent, comuniunea spirituală cu această Mare Putere Cosmică, conștientizând în propriul său univers lăuntric jocul ei (al lui CHINNAMASTA) sublim și nuanțat, pentru a proclama apoi întregii lumi, prin operele sale, atât măreția transfiguratoare a manifestărilor Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, cât și provocările acestei căi spirituale, opere care la ora actuală reprezintă baza esoterică și filosofică a întregii SADHANA-e a lui CHINNAMASTA.

În calitatea sa de reprezentant modern al înțelepților și clarvăzătorilor străvechi (RISHI) ai pământului Indiei, MUNI era vestit pentru abordarea chiar și pe calea rațiunii a aspectelor spirituale, ca și pentru înzestrările cu totul ieșite din comun ale minții sale spre știința divină. Geniu mereu dinamic, el mergea drept în inima subiectului analizat și avea o privire ce îmbrățișa instantaneu din mai multe unghiuri întreaga problemă. Mărturia unei asemenea ființe umane profund iluminate spiritual trebuie, fără îndoială, să fie luată în seamă. VASISHTHA MUNI a realizat extraordinar de intens în el comuniunea cu sfera de forță a lui CHINNAMASTA, încât legenda spune că craniul său s-a fisurat spontan în creștet chiar în cursul vieții și din acel moment, oamenii au putut vedea o lumină albă strălucitoare deasupra capului lui MUNI, iar această lumină iradia orbitoare din focarul ce îsi avea centrul în orificiul din creștetul capului (SRI KAPALI SASTRIAR – „VASHISTHA VĂIBHAVANI”).

Toate aceste aspecte sunt la ora actuală bine cunoscute căci mai există încă, din fericire pentru noi, mai multe persoane răspândite pe întreg teritoriul Indiei care au avut șansa de a-l vedea în carne și oase pe VASISHTHĂ MUNI sau NAYANA (Lumina) cum îl alintau ei plini de admirație și de a rămâne în sfera benefică de forță, extraordinar de intensă a personalității sale magnetice, care era mai mereu plină de o compasiune nemărginită.

Pornind de la percepțiile spirituale intime ale lui MUNI vom urmări să prezentăm în sinteză misterele divine fascinante ale acestei Mari Puteri Cosmice numită CHINNĂMASTA.

Atât lumina subtilă (PRAKASHA) cât și sunetul sublim (NADA) sunt, de fapt, precursorii Creației. PRAKASHA (lumina subtilă), când devine delimitată ca AKASHA sau Spațiu, este BHUVANESHWARI. Când această delimitare există sub forma duratei, a Timpului, ea este KALI. Când PRAKASHA (lumina subtilă) se proiectează, prin manifestare, în creație, când ea devine principiul imanent în orice și totodată transcendent, ea este TRIPURA SUNDARI. Sunetul subtil sublim neexprimat sau nemanifestat, întors spre creație într-o conștiință Concentrată este TRIPURA BHAIRAVI, pe când Sunetul ce se percepe pe sine, Logosul sau Cuvântul Văzător, este TARA. Interacțiunea lui PRAKASHA cu NADA (Lumina subtilă și Sunetul subtil sublim), în scopul precipitării creației, este cunoscută tantricilor sub forma Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA.

Supremul este Adevăr pur – Conștiință pură – Beatitudine pură – SAT-CIT-ANANDA și înțelepții clarvăzători ai Vedelor au numit aceste trei aspecte esențiale ale Supremului – “cele trei stări”, cele trei lumi ce constituie emisfera superioară (PARARDHA) a Sferei totalității. Când Ființa Supremă (DUMNEZEU) se extinde pe sine ca manifestare sau creație, cele trei stări ale sale, lumea sa triplă, coboară în creație sub forma celor trei lumi – PRITHIVI (pământ), ANTARIKSHAM (regiunea de mijloc) și DYAUH (cer) – care alcătuiesc astfel emisfera inferioară (APARARDHA) a Sferei Universale. Acest triplet inferior este constituit la nivel individual din primele trei învelișuri (KOSHA-e): ANNAMAYA KOSHA – învelișul fizic, PRANAMAYA KOSHA – învelișul bioenergetic (vital), MANOMAYA KOSHA – învelișul astral sau mentalul inferior al ființei ce evoluează în creație. Interacțiunea dintre lumina subtilă și sunetul subtil generează o asemenea viteză și totodată o forță colosală încât tripletul inferior este aproape expulzat fulgerător din tripletul superior. Acesta va fi atunci aproape instantaneu „tăiat” de la sursa originară. Întregul scop al Creației este, printre altele, ca UNICUL să se savureze reflectat pe Sine în existențele separate ale multiplicității. Acești mulți trebuiesc însă despărțiți de Unic pentru a deveni astfel existențe separate. Cordonul ombilical ce leagă copilul de mamă trebuie tăiat pentru a asigura acum viața separată a copilului.

Interacțiunea Luminii subtile cu Sunetul subtil Sublim este atât de teribilă și atât de violentă încât aparent aproape că separă creația de Creator. Iată de ce CHINNAMASTA este mereu reprezentată cu capul tăiat. În felul acesta este figurată retezarea sursei Divine Originare de creație și de creatură – care nu sunt în fond altceva decât corpul extins (VARSHMA) care după aceea îl învăluie pe Creator. În lumea fenomenală, interacțiunea și cooperarea dintre Lumină și Sunet dă naștere fulgerului și trăznetului. CHINNAMASTA este adeseori asimilată, deloc întâmplător, cu dezlănțuirea trăznetului și cu strălucirea orbitoare a fulgerului: “strălucitoare ca fulgerul” (VIDYULLEKHEVA BHASVAR), spune o upanișadă. De aceea, CHINNAMASTA este adeseori cunoscută și ca VAJRA VAIROCHANI. Ea este teribila forță esențială a lui VIROCHANA, cea extrem de luminoasă. Cine este însă acest VIROCHANA? Este însuși Supremul în ipostaza sa de PRAKASHA (Lumina subtilă primordială). VAJRA (trăznetul) este puterea Sa pe care la nevoie, el o mânuiește. Pe de altă parte se știe că VAJRA (trăznetul) este totodată arma legendară a lui INDRA. Cine este atunci INDRA?

INDRA este menționat în VEDE ca Zeul Suprem, cu toate că în PURANE el a fost pus într-o poziție de subordonare, fiind numai cel care are în grijă locuitorii paradisului, primul loc fiind acordat fie lui SHIVA, fie lui VISHNU. Dar, pentru clarvăzătorii vedici, INDRA este mai presus decât întregul cosmos manifestat (VISVASMAT INDRA UTTARAH). El este, într-un anume fel, stăpânul suprem al triplei noastre existențe a materiei (ANNA), a vieții (PRANA) și a mentalului (MANAS), fiind totodată considerat și stăpânul lui SVAR- LOKA (sfera luminoasă a Minții Divine).

Cu privire la INDRA, în scrierile lui SRI AUROBINDO se menționează: “El coboară în această lume întocmai ca un erou, cu caii lui strălucind de lumină și alungă din lumea noastră întunericul și discordia. Cu fulgerele sale, El revarsă peste lumea pământească apele cerești dătătoare de viață și tot El găsește prin intermediul atotpătrunzătoarei puteri a intuiției urmele ascunselor iluminări și face apoi să urce spre zări, pe cerul mentalului nostru, Soarele Adevărului”. CHINNAMASTA este SHAKTI sau forța feminină esențială a lui INDRA. El o ghidează deci ca pe o armă a sa și îl alungă astfel pe demonul VRITRA, care acoperă cu întunecimea sa opacă razele luminoase ale cunoașterii pure. El alungă norii cu biciul său luminos și îi face să slobozească apele dătătoare de viață. CHINNAMASTA este trăznetul care distruge instantaneu toate forțele antidivine; ea este lumina strălucitoare ascunsă în inima norului. Guvernând Mintea Divină, ea acționează eficient și dinamic prin mintea umană, deoarece ea este simțul intern (MANAS) ce se află în spatele tuturor simțurilor. Există, după cum știm, cinci simțuri ale acțiunii (KARMENDRIYA-uri) și cinci simțuri ale cunoașterii (JNANENDRIYA-uri); mintea (MANAS), în viziunea gânditorilor inițiați ai Indiei, este cel de-al 11-lea simț, sau cu alte cuvinte simțul intern. Ea (mintea) este cunoscută și ca ANTAHKARANA, instrumentul intern al sintezei, prin intermediul căruia ochii văd, urechea aude, iar celelalte simțuri își aduc la îndeplinire funcțiile lor. Termenul sanscrit pentru simț este deosebit de semnificativ: “INDRIYA” sau, cu alte cuvinte, puterea lui INDRA, stăpânul nebănuit al minții. Prin grația forței lui INDRA, ce se manifestă prin intermediul lui CHINNAMASTA, yoghinul devine prin urmare stăpânul simțurilor sale.

Cea mai puternică și cea mai plăcută activitate a simțurilor, care le angrenează pe toate cinci, este activitatea erotică, senzuală sau amoroasă, tradusă în limbajul sexului. Tocmai de aceea, Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este descrisă călcând sub pașii ei pe RATI și MANMATHA (KAMA), intim uniți într-o pasională îmbrățișare amoroasă. Acesta este în cazul de față modul pictural criptic sugestiv al tantricilor de a transmite adevărul esoteric că, prin grația forței lui INDRA (CHINNAMASTA), yoghinul dobândește rapid stăpânirea completă asupra impulsului sexual chiar și în cazul celui mai frenetic joc amoros, aceasta permitându-i totodată si controlul deplin al altor nenumărate impulsuri ale simțurilor (INDRIYA-uri) (VASISHTHA GANAPATHI MUNI în lucrarea “PRACHANDACHANDI TRISHATI”).

CHINNAMASTA reprezintă deci forța gigantică neîmblânzită, puterea uluitoare a Supremului. Care este în fond diferența dintre acțiunea ei și acțiunea lui KALI? Acțiunea lui KALI este cumplită și teribilă din această cauză ea mai este cunoscută și sub numele de CHANDI (teribila). Dar CHINNAMASTA este, din anumite puncte de vedere, mai teribilă chiar și decât teribila KALI si tocmai de aceea ea este cunoscută si sub numele de PRACHANDA CHANDI sau PRACHANDA CHANDIKA. KALI reprezintă, prin urmare, puterea irezistibilă de transformare, forța evoluției în creație. Acțiunea sa este, neîndoielnic, copleșitor de puternică și rapidă, dar ea lucrează cu ajutorul timpului. PRACHANDA CHANDIKA este și ea în felul său, instrumentul Divinului, care reprezintă lovitura de trăznet (VAJRA); ea nu implică însă scurgerea de timp, ea distruge instantaneu ceea ce este rău. KALI este forța vitală, PRANA SHAKTI, în timp ce PRACHANDA CHANDI este asimilată simbolic cu energia electrică fulgerătoare (VIDYUT SHAKTI). KALI se află chiar în inima ființelor. Ea este puterea emoțiilor extraordinar de puternice și a acțiunilor rapide. CHINNAMASTA își are sediul (focarul secret) în cap, în locul dintre sprâncene, sau, cu alte cuvinte, în centrul de forță AJNA CHAKRA. Ea este puterea voinței irezistibile și a clarviziunii spirituale. În corpul subtil, întreaga organizare nervoasă este dirijată de energia bioelectrică prin intermediul canalelor purtătoare de energie (NADI-uri). Aceste NADI-uri sunt reprezentate în corpul fizic prin ceea ce numim nervi, dar acțiunea lor este în primul rând subtilă. Suprema SHAKTI CHINNAMASTA, atunci când se manifestă sub această formă de energie electrică, este de fapt forța motrice a întregii creații. Această putere a fulgerului (VAJRA VAIROCHANI) se împrăști-e în întreg. Universul de-a lungul a miliarde de miliarde de canale subtile. Când este manifestată o ființă uma-nă, această energie subtilă intră instantaneu în făptură prin ceea ce este cunoscut sub numele de BRAHMA-RANDHRA (orificiul lui Brahma), care corespunde în corpul fizic fontanelei. Odată intrată în structura ființei, această energie subtilă se manifestă sub formă de biocurenți și se repartizează în vehiculul psihic prin intermeniul NADI-urilor, impulsionând, susținând, dinamizând și menținând existența separată a ființei.

Printre milioanele de NADI-uri ce străbat diferitele structuri ale ființei umane, trei sunt cele mai importante. Ele sunt: IDA NADI, PINGALA NADI și SUSHUMNA NADI. SUSHUMNA NADI este un NADI central din mijlocul coloanei vertebrale ce se încheie cu BRAHMARANDHRA. El este situat în centrul măduvei spinării în plan subtil. (Este semnificativă, în această direcție, legenda relatată de PURANA-e, potrivit căreia VAJRAYUDHA (anna teribilă) a lui INDRA, reprezentând energia electrică cosmică, a fost făcută din măduva spinării înțeleptului DADHICHI). De fiecare parte a lui SUSHUMNA (0) se încolăcesc IDA (-) și PINGALA (+). Extremitățile lor se termină la rădăcina celor două nări, încrucișându-se pentru ultima dată la nivelul lui AJNA chakra, focarul Voinței Cauzale și al clarviziunii spirituale, unde cele trei NADI-uri esențiale se întâlnesc. Acest centru (AJNA CHAKRA) este în contextul analogiei fundamentale MACROCOSMOS/MICROCOSMOS faimosul TRIVENI SANGAMA al yoghinilor sau locul unde râurile GANGA, YAMUNA și ascunsul SARASVATI (ANTARYAMIN) se întâlnesc. Intr-adevăr, aceste denumiri corespund în TANTRA lui IDA, PINGALA și SUSHUMNA care sunt prezentate în mod criptic sub aspectul râurilor GANGA, YAMUNA și SARASVATI.

Am menționat deja că focarul de corespondență în microcosmosul ființei umane a lui CHINNAMASTA este AJNA CHAKRA. Ea se află acolo într-o formă foarte concentrată. Dar zona predilectă secundară a activității ei este SUSHUMNA NADI, unde ea urcă și coboară în funcție de gradul de dinamizare al ființei, sub forma curentului fluidic de susținere a energiei și puterii electrice a vieții. Similar, forțele subtile ale celor două asistente feminine ale sale trec prin NADI-urile laterale IDA (-) și PINGALA (+). PRACHANDA CHANDIKA este curentul fluidic de forță ce trece prin SUSHUMNA NADI, în vreme ce fermecătoarea VARNINI si cumplita DAKINI sunt curentii subtili ce traversează IDA (-) și PINGALA (+) (VASISHTHA GANAPATHI MUNI în “PRACHANDA-CHANDI TRISHATI”). Aceasta este, prin urmare, semnificația ascunsă a celor trei curenți de sânge ce țâșnesc din corpul decapitat al lui CHINNAMASTA. Curentul subtil din mijloc, reprezintă energia subtilă electrică ce trece prin SUSHUMNA (0) și de aceea el este consumat chiar de capul Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA. Curenții subtili din cele două părți laterale sunt consumați de asistentele sale VARNINI și DAKINI, care le reprezintă pe IDA (-) și pe PINGALA (+).

În virtutea aceleiași complexe analogii esențiale dintre ființa umană (MICROCOSMOS) și univers (MACROCOSMOS), omul poate înțelege că aceeași energie “electrică” (VAJRA VAIROCHANI) care pune în mișcare Cosmosul, îl pune totodată în mișcare și pe el și că el este permanent legat de Cosmos (MACROCOSMOS) prin sute de miliarde de curenți fluidici (mulțimea energiilor subtile). După cum spune KATHA UPANISHAD: “în număr de 101 sunt nervii ascunși (NADI-urile) ai inimii și, dintre aceștia, doar unul iese prin creștetul capului (BRAHMARANDHRA); prin intermediul acestuia, sufletul urcă atunci când părăsește trupul spre a ajunge în lumea sa nemuritoare, ceilalți nervi (NADI-uri) conduc întocmai ca niște cărări la toate formele și condițiile caracteristice nașterii care includ și trecerea (reîntoarcerea) pe pământ”.

Așadar, BRAHMARANDHRA este singurul orificiu subtil în ființă ce leagă suflul de energie din microcosmos cu cel din Macrocosmos. După cum am arătat, atunci când se naște o ființă umană, VIDYUT SHAKTI intră în ea prin BRAHMARANDHRA și apoi orificiul se închide. Cu toate acestea, în interiorul ființei nu are loc, în mod obișnuit, o curgere continuă, cu totul liberă, a acestei subtile energii electrice. Există unele “noduri” (GRANTHI-uri) sau blocaje în canalul subtil SUSHUMNA NADI ce împiedică curgerea liberă și în debit constant a lui SHAKTI. Nodurile (GRANTHI) trebuiesc tocmai de aceea să fie “arse” și străpunse, capul trebuie tocmai de aceea să fie “găurit” pentru a fi pus astfel în comunicare cu oceanul infinit cosmic de forță și de viață, pentru a restabili cursul liber și neîngrădit al Conștiinței Divine, atât înăuntrul cât și în afara existenței separate ce este manifestată și cunoscu-tă sub forma Microcosmosului ființei umane. Aceasta este semnificația ezoterică a Marii Puteri Cosmice care se autodecapitează. Cu perechea de foarfeci pe care o ține în mână ea taie și separă mai întâi Creația de Creator. Apoi, cu aceleași foarfeci, ea ajută pe aspirantul perseverent și hotărât să-și taie legăturile pământești, retezându-i astfel brusc nodurile ignoranței și acționează, în calitatea sa de Grație Divină, fulgerător și eficient în locul lui. Capul, prin urmare, reprezintă culmea (piscul) ființei umane; pe de o parte, el indică SAT – Pura Existență Supremă, sursa originară de la care a început creația, iar pe de altă parte el indică mintea (MANAS), transmutația inferioară și reflectarea lui SAT în lumea triplă de jos a existenței noastre.

Tăierea capului lui CHINNAMASTA simbolizează distrugerea minții limitative și închistate prin logica ei sărăcăcioasă. Dar aceasta nu trebuie să conducă la concluzia că retezarea capului este doar o banală figură de stil. Odată cu anihilarea fluctuațiilor minții, acest proces este, de fapt. o experiență subtilă aproape concretă, care este trăită plenar de yoghinii foarte avansați spiritual. Astfel, TAITTIRIYA UPANISHAD menționează explicit această experiență cu cuvintele: VYAPOHYA SHIRSHA KAPALA – “a fi suficient de detașat de cele două părți (masculină (+) și feminină (-)) ale craniului” (“Intre cele două emisfere ale creierului, se află matricea sau arhetipul lui INDRA; căci pe acolo unde părul, la marginea sa, se încolăcește formând un vârtej în creștet, acolo El desparte craniul și își croiește drum prin el”, se arată într-o altă upanișadă).

Am spus deja că VASISHTHA GANAPATI MUNI a avut această experiență extraordinară chiar în cursul vieții. SRI AUROBINDO vorbește și el despre “străpungerea capacului” minții limitatoare. Să cităm în continuare cuvintele sale: “O transformare spirituală de cel mai înalt ordin trebuie să se producă pe fondul schimbării psiho-spirituale. Această mișcare psihică interioară a ființei, care dezvăluie Sinele (ATMAN) sau Absolutul din noi, trebuie neapărat să fie completată printr-o deschidere către Preaînalt, spre un statut spiritual suprem sau, cu alte cuvinte, spre o existență de un ordin net sublim. Acest proces poate fi cu adevărat definitivat prin deschiderea noastră completă față de ceea ce este idea deasupra noastră, printr-o ascensiune gradată a conștiinței până la nivelurile supramentalului, în care Pura Conștiință de sine sau Spiritul (ATMAN) este pururi nevoalat, treaz și permanent. Abia aici instrumentația luminoasă prin sine a Conștiinței nu mai este deloc restrânsă sau divizată ca în natura noastră mentală, vitală și corporală (fizică). Această stare este făcută posibilă doar de o fundamentală transformare psihică ce ne va deschide efectiv spre conștiința cosmică (MACROCOSMICA) ascunsă nouă acum de numeroase ziduri sau blindaje ale individualității care ne limitează. Procedând astfel, ne vom deschide încetul cu încetul spre ceea ce acum este supraconștient pentru noi, fiind de fapt ascuns de puternicul, greul și poleitul capac al minții – mintea ce fragmentează, divide și separă, ajungând în majoritatea cazurilor să ucidă (pentru noi) REALITATEA. Capacul se subțiază, atunci, este crăpat, despicat, străpuns în mod gradat, deschizându-se și dispărând sub presiunea formidabilă a transformării psiho-spirituale și a imboldului natural al conștiinței proaspăt spiritualizate, pentru care ceea ce este acum și aici nu mai reprezintă decât o sărăcăcioasă și palidă expresie. Această împlinire a unei totale deschideri, precum și apariția consecințelor sale firești, nu poate avea loc dacă există doar o înflorire psihică parțială, satisfăcută în mod mediocru cu experiența Divinei Realități doar pe treptele (gradele) vulgar-normale ale minții spiritualizate; dar dacă are loc o completă trezire la existență a acestor niveluri mai înalte de deasupra firii, atunci aspirația frenetică spre ele poate “crăpa” fulgerător capacul sau altfel spus, poate determina o deschidere stringent necesară pentru aceasta în el” (SRI AUROBINDO – “Viața Divină”, cap. XXV). Mai adăugăm aici încă un citat foarte semnificativ: “Dacă «străpungerea» completă a capacului minții s-a făcut, ceea ce survine este o deschidere amplă a conștiinței noastre către ceva sublim, divin, de deasupra noastră, sau cu alte cuvinte, o ridicare către Etern însoțită în aceiași timp de coborârea unor forțe benefice, extraordinar de înalte în ființa noastră. Ceea ce vedem atunci prin deschiderea nelimitată a viziunii noastre este o Infinitate deasupra noastră, o Nemărginită Prezență Atotcuprinzătoare, o Existență Eternă, o infinitate de conștiință, o fericire infinită deplină – un Sine Macrocosmic nelimitat, un perfect Extaz nesfârșit. S-ar putea, ca pentru o lungă perioadă de timp, tot ceea ce se realizează să fie o viziune ocazională, ori poate frecventă și constantă dacă ea este dublată de o dorință și de o aspirație fierbinte, dar nimic mai mult, căci deși ceva în minte, inimă sau într-o altă parte a ființei s-a deschis față de această uluitoare experiență, natura inferioară ca întreg este încă prea grea și obscură pentru mai mult. Dar, ar putea la fel de bine să apară, în loc de această primă vedere amplă percepută de jos, sau corelată cu ea, o ascensiune rapidă sau chiar fulgerătoare a minții spre înălțimile Dumnezeirii: natura acestor înălțimi este posibil să nu fie înțeleasă sau nuanțat sesizată cu claritate de prima dată, dar vom resimți atunci, după câtva timp unele consecințe inefabile ale acestei ascensiuni: adesea apare o lucidă conștiință a ascensiunii infinite și chiar a reîntoarcerii, dar fără nici o înregistrare semnificativă sau, altfel spus, fără o traducere precisă a acelei stări mai înalte. Aceasta survine întrucât experiența a fost supraconștientă pentru minte și, ca urmare, mintea, când se ridică dincolo de ea, este incapabilă la început să capete acolo puterea ei naturală de discernere conștientă și de experiență precis definită. Dar, când ulterior această putere începe să se trezească și să acționeze, când mintea devine totuși treptat conștientă de ceea ce la început era supraconștient pentru ea, atunci de abia începe o cunoaștere și o experimentare supramentală a planurilor superioare ale existenței. Această experimentare spirituală este în deplin acord cu ceea ce este dezvăluit de prima deschidere nelimitată a viziunii: mintea se ridică atunci într-un plan superior, aparținând Sinelui Suprem (ATMAN), pur, tăcut, liniștit, nesfârșit; sau se ridică în regiuni de lumină și fericire paradisiacă sau în planuri unde simte liber o Putere infinită sau o Prezență Divină, ori resimte din plin contactul cu o Iubire și cu o Frumusețe copleșitoare, sau fuzionează cu atmosfera diafană a unei infinit mai largi și mai luminoase Cunoașteri”. (SRI AUROBINDO – “Viața Divină”, cap. XXVI).

În mitologia Indiană, CHINNAMASTA mai este cunoscută și ca fiind Puterea Cosmică ce s-a manifestat în RENUKA, mama lui PARASHURAMA (a șasea coborâre sau încarnare (AVATAR) a lui VISHNU). Iată de ce ea mai este numită și SHASTHI (a șasea), nu doar ca fiind cea de-a șasea din rândul celor zece VIDYA-uri, dar și pentru că este puterea divină din spatele celui de-al șaselea AVATAR al lui VISHNU. Legenda spune că, la porunca tatălui său, JAMADAGNI – nemulțumit de comportarea soției sale RENUKA – PARASHURAMA a tăiat cu securea capul mamei sale. Apoi, cu ajutorul unui dar de la tatăl lui – mulțumit de supunerea fără crâcnire a fiului său – PARASHURAMA a adus-o din nou pe mama sa la viață. Această manifestare a Mamei Divine este RENUKA. Ea este cunoscută sub numele de CHINNAMASTA din cauza decapitării sale de către ilustrul ei fiu. Ea este de asemenea EKAVIRA, luptătorul solitar, forța divină victorioasă în fața a tot ceea ce este rău și care i se opune.

MANTRA lui CHINNAMASTA este o MANTRA secretă scurtă. Ea este cunoscută în tradiția secretă ca fiind DHENU (Oceanul beatific al Conștiinței Divine) -BIJA. Ea este un sunet-sămânță (BIJA) extraordinar de puternic, prin care se obține stăpânirea deplină a simțurilor și anihilarea completă a limitării minții. Doar atunci când este cu adevărat transcensă ceea ce numim mintea comună (MANAS) noi venim în contact cu principiul ascuns, esențial al mintii, Mintea mintii – cum o numesc UPANISHADELE – care este de fapt SUPRAMENTALUL sau SUPRACONȘTIINȚA.

Așa cum am arătat (într-o formă ușor diferită), o cale efectivă de SADHANA (practică spirituală) pentru realizarea comuniunii intime cu CHINNAMASTA prin meditație este vizualizarea continuă și intensă a luminii în locul obiectului. Adică, orice ar percepe aspirantul, el trebuie să nu se concentreze atunci aproape deloc asupra obiectului percepției, ci el trebuie să se concentreze intens doar asupra luminii ce face perceptibil obiectul (VASISHTHA GANAPATI MUNI în “PRACHANDACHANDI TRISH ATI”). O altă metodă simplă, deosebit de puternică și rapidă descrisă în aceeași lucrare este vizualizarea neîntreruptă a unei revărsări constante de lumină divină din înălțimea sublimă a cerurilor și supunerea sau abandonarea întregii noastre ființe în fața ei într-o stare de adorație și de dăruire absolută. Atunci vom putea spune și noi la unison cu înțeleptul poet clarvăzător:

“în imensitatea cerului Divin ea și-a construit noua ei lume.

Dând un puternic imbold mersului încet al minții către vitezele luminii, Gândirii i-a trezit setea de a trăi numai în spirit

Și un gigantic impuls i-a dat vieții să vadă și să cunoască.

Răpită este în splendoarea Lui, de El atârnă întreaga ei putere.

în purpură regească ea a încoronat Ideea

Și-n teaca Gândului a pus un sceptru-șarpe magic.

Din ritmicele Lui viziuni lăuntrice – ea a făcut forme.

Acțiunile ei sunt Voința Lui Atotputernică, corp plin de viață, Trăznet arzând, lumină creatoare;

Pe forța ei se sprijină, victorioasă, Lumina Lui nestinsă.

Ca un centaur în galop apare această Mare Putere Cosmică Viată si minte încoronate – aceasta este dubla ei realitate.”

(SRI AUROBINDO – “Savitri” 11,3)

Aspectul lui SHIVA care reprezintă sacrificiul cosmic este zeul-fără-cap (KABANDHA). Detalii privind simbolismul decapitării se găsesc în multe PURANA-e, în care este povestit episodul HAYA-GRIVA, în care capul lui VISHNU dormind este tăiat. Strălucirea neîntreruptă a Soarelui (PRAVARGYA) este de asemenea o jertfă constantă pe care cei treji spiritual o pot resimți ca atare. Viața pe care Soarele o răs-pândește în lume și de pe urma căreia lumea noastră trăiește este esența oricărei hrane. Strălucirea solară este adesea comparată, deloc întâmplător, cu o decapitare permanentă ce rezultă prin sacrificiul Soarelui. Tocmai de aceea. CHINNAMASTA reprezintă totodată puterea de a da și de a lua viața pe care o are Soarele.

Așa cum am arătat, în tradiția tibetană, CHINNAMASTA este prezentată ca fiind puterea teribilă a trăznetului (VA JRA-YOGHINI). Forma sa filosofică este însă PRAJNA- PARAMITA.

Iată în încheiere o altă descriere simbolică tradițională a Marii Puteri Divine CHINNAMASTA: “Cu piciorul stâng mereu înainte, în atitudine de luptă, ea ține, detașată, în mână, propriu-i cap tăiat, iar în cealaltă mână are un cuțit. Goală, extraordinar de frumoasă, fascinantă, ea bea cu voluptate șuvoiul sângelui ei, transformat acum în nectar transfigurator, care țâșnește din trupul de o frumusețe fără seamăn al cărui cap a fost tăiat. Podoaba de pe frunte îi este legată cu un șarpe. Are trei ochi, sânii ei mari și fermi, debordând de vitalitate, sunt împodobiți cu lotuși. Senzuală, radiind o uluitoare frenezie, ea se înalță dreaptă deasupra zeului iubirii (KAMA) abandonat în extazul amoros împreună cu iubita lui, RATI. Frumusețea ei este asimilată simbolic cu trandafirul roșu al Chinei.” (CHINNAMASTA TANTRA, din compendiul „SHAKTA PRAMODHA”)

Yantra Marii Puteri Cosmice a Curajului – CHINNAMASTA

Te-ar putea interesa și următoarele:

• Curs de Yoga Online pentru Începători | Spanda Yoga
• Meditație specială | Deschiderea lui Brahmarandhra | Poarta către Divin