Prezentarea primelor 6 Mari Puteri Cosmice
Maha Vidya
În scrierile tradiționale se afirmă că cele 10 Mari Puteri Cosmice sunt cele 10 fațete fundamentale ale lui Dumnezeu în manifestare. Astfel că, pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu aspirantul trebuie să se identifice gradat cu fiecare dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice. Este spus, de asemenea, că fiecare dintre ele (cele 10 Mari Puteri Cosmice) îl poate ajuta pe aspirantul perseverent să atingă cunoașterea Absolută.
Așadar, forța teribilă a timpului, grația compasiunii nesfârșite, frumusețea orbitoare, viziunea atotcuprinzătoare, curajul nesfârșit, puterea de sacrificiu, strălucirea fascinantă, vacuitatea sublimă, jocul expresiv, armonia îmbătătoare… toate acestea sunt fațetele sau personalitățile cosmice diferite ale Energiei Supreme Feminine, fiecare dintre ele conducând ființa umană la desavarsire.
În această direcție, tradiția tantrică (tantra shastra) expune mai multe metode și procedee adecvate practic oricărui tip de situație și oricărei tipologii umane. De aceea, nu este necesar să se caute o metodă sau un mijloc de devenire spirituală în afara sferei de activitate socială în care omul își trăiește viața. Este suficient să urmărim dinamizarea a cât mai multor aspecte sublime și armonioase ale naturii noastre superioare, căutând să îndeplinim orice dorință benefică și pozitivă pe care o avem prin elevarea și sublimarea energiilor subtile care o animă, scopul fiind pe de o parte acela al trăirii unei plăceri pline de rafinament, care acum este divinizată în focul sublimării, iar pe de altă parte acest scop este și cel al eliberării și beatitudinii spirituale nesfârșite care transcende orice aspect al Creației. Prin urmare, practica spirituală tantrică nu se adresează doar celor inițiați, ci ea oferă uluitoare posibilități de desăvârșire spirituală oricărei ființe umane care dorește cu ardoare să atingă eliberarea.
Scopul realizării spirituale prin sadhana tantrică este starea de unire plenară cu Realitatea Supremă a lui Dumnezeu Tatăl, a cărei natură este Sat-Cit-Ananda (Pura Existență-Pura Conștiință-Pura Beati¬tudine). În tradiția tantrică, această natură a realității divine este numită Cit și desemnează, într-o anumită perspectivă, forța sau puterea infinită a Conștiinței lui Dumnezeu, exprimată în manifestare ca cele 10 Mari Puteri Cosmice. La nivel transcendent, Cit (sau Conștiința Absolută a lui Dumnezeu) este asociată unui “monolit dur, compact și infinit în grandoarea sa”. Totuși, acest caracter esențial al său se diferențiază în contextul Creației sub forma unor atribute și expresii particulare, cum ar fi de pildă cel al lui maya (forța iluziei care “acoperă” realitatea intrinsecă a tuturor lucrurilor din manifestare). De fapt, Realitatea Supremă (Sat-Cit-Ananda), care este dincolo de orice atribut sau înțelegere conceptuală, se proiectează în Creație sub o formă finită și determinată prin intermediul aspectului de dinamism al Conștiinței Divine ca Putere (Cit).
Din acest punct de vedere, Marile Puteri Cosmice (Mahavidya) nu reprezintă altceva decât “reflectări” ale lui Cit ca idei sau expresii divine formatoare în Creație, având deci un caracter universal. Considerate a fi entități divine feminine a căror conștiință este foarte apropiată de cea a lui Dumnezeu Tatăl, ele sunt precum niște “administratori” fundamentali ai Creației divine. Din această cauză, caracterul lor este mai mult subiectiv (cu alte cuvinte, percepția influenței și manifestării lor se află cu precădere în domeniul subtil al conștiinței) și mai puțin obiectiv.
KALI este Forța cosmică a timpului
“KALI este Marea Putere Cosmică a Energiei Timpului și pentru cel care o adoră ea este cea care conferă Eliberarea Spirituală. KALI îi protejează întotdeauna și îi inspiră pe aceia care o cunosc și o iubesc. Pentru cei neînfricați KALI este cea Teribilă, Distrugătoarea Timpului.
Ca întunecata Shakti a lui Shiva, KALI reprezintă spațiul, aerul, focul, apa și pământul. KALI duce la îndeplinire toate dorințele fizice ale lui Shiva. Ea este posesoarea celor Șaizeci și patru de Arte și tot Ea este cea care produce Bucuria și Fericirea nesfârșită a Stăpânului întregii Creații. KALI este Shakti (Forța Cosmică Feminină) sub aspectul Ei Pur Transcendent. KALI este Noaptea Întunericului din care izvorăște energia tainică a Timpului”.(KALIKA PURANA)
Marea Putere Cosmică KALI, una dintre cele mai emoționante personificări ale energiei feminine primare în drama cosmică, a câștigat o extraordinară popularitate și este adeseori obiectul unei devoțiuni pline de fervoare în adorarea tantrică. Ea este, deloc întâmplător, simbolul puterii întruchipând unitatea transcendentului.
Această Mare Putere Cosmică a ajuns să fie adorată în multele ei forme în foarte multe părți ale lumii. Astfel, în Nepal, ea este cunoscută sub numele de Guhyakali; grecii foloseau numele de Kalli, existând pe vremuri un oraș cu numele de Kallipolis (actualul Gallipoli); în Finlanda, numele de Kalma (Kali Ma) îi este atribuit tot Zeiței Kali; chiar și țiganii care au venit din India o adoră sub numele de Sara Kali; în Irlanda preistorică, preotesele se numeau Kelles, deoarece erau adoratoarele zeiței Kele. Și exemplele pot continua.
TARA este Forta Compasiunii
În panteonul tantric hindus, Tara este cea de-a doua Mare Putere Cosmică și totodată ea reprezintă cea mai importantă și cea mai adorată zeitate în cadrul budismului tantric tibetan (calea vajrayana). Cele mai dese și complexe referiri la această mare putere cosmică (Tara) le găsim însă în cadrul tradiției budiste tibetane, unde ea mai este cunoscută și sub numele de Tarini. În această tradiție, numeroasele forme ale zeiței sunt prezentate ca tot atâtea aspecte diferite sau funcții ale lui Tara, semnificând elemente particulare ale acestei expresii foarte elevate a conștiinței divine în Manifestare. În plus, invocarea și adorarea (puja) lui Tara este intim corelată (în cadrul tradiției tibetane) cu panteonul complex al celor cinci “Familii” de energii divine creatoare și, prin urmare, al celor cinci Dhyani Buddha-și. În aceste condiții, este foarte dificil să putem face o omologare precisă între zeitățile (grupul de zeități) care sunt asociate caracteristicilor principale ale lui Tara și marea putere cosmică ce este prezentată în tradiția tantrică hindusă.
Legendele și miturile diferitelor culturi vorbesc despre Cea Care Dă Viață, Cea Care Este Plină De Înțelepciune, Marea Putere Cosmică A Compasiunii, Lumina Cerească.
Tara ajuta, plina de compasiune, atunci cand este invocata si adorata, sa trecem cu bine peste incercarile vietii. Mai este recunoascuta ca cea care ‘trece’ dincolo de (adica ajuta la rezolvarea situatiilor grele).
TRIPURA SUNDARI, Zeita Frumuseții, Armoniei
Tripura Sundari reprezintă acea gigantică și strălucitoare sferă de conștiință divină care pătrunde domeniul tuturor experiențelor din cele trei lumi ale Creației dar care, în același timp, le transcende în totalitate. Ea este cunoscută sub diferite aspecte având mai multe denumiri, ca de exemplu: Bala, tânăra fată de 16 ani, Lalita, cea care „se joacă” cu întregul univers, Rajarajeshwari, împărăteasa supremă, atotputernică.
Perceperea frumosului este strâns legată de nivelul real de evoluție lăuntrică psihică, mentală și spirituală al ființei umane. Reacțiile și reflectările lăuntrice nu sunt neapărat corelate cu însușirile obiective ale realității conștientizate. Folclorul a reținut acest aspect fundamental în rostirea înțeleaptă: „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. Tantra la rândul ei, spune: „Frumusețea se află în conștiința și în ochii privitorului”.
Tripura Sundari mai este cunoscută și sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiția spirituală hindusă afirmă că întreaga Creație reprezintă jocul plin de frumusețe și de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne privește, ca ființe umane nu suntem decât individualități pasagere în acest joc gigantic al Mamei și, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înțelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei și puterii care “mișcă” întreaga Creație. Suferințele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoașterii false ce izvorăște din ignoranță și din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpățânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deținem din punctul de vedere al unui sine fals și separat (ego-ul), ne despărțim practic atunci de adevărata beatitudine spirituală, care este universală. Ca o imagine fidelă și pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieși din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înșine. Practic, Lalita ne trezește sufletul receptiv la fericirea divină care impregnează orice lucru. Lalita mai este cunoscută și ca zeitatea care prezidează Sri Chakra, adică marea yantra sau “model energetic” care fundamentează întregul macrocosmos și care provine din sunetul subtil universal, care este pranava (AUM). Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeitățile și reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepții minunate. Tradiția ne spune că ea își are sălașul pe vârful Muntelui Meru (așa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi (canalul energetic neutru, care strabate coloana vertebrală) în structura subtilă a ființei umane), susținând și conducând mișcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârșită care constituie de fapt forța centrală și esențială ce motivează existența Macrocosmosului și care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.
Tradiția tantrică prezintă simbolurile sub trei aspecte: aspectul grosier, aspectul subtil și aspectul suprem. În ceea ce o privește pe Lalita, forma sa grosieră este simbolizată prin imaginea zeiței cu patru brațe; forma sa subtilă reprezintă yantra sa, iar forma supremă a sa reprezintă mantra sa specifică. Toate cele trei aspecte laolaltă o definesc în totalitate. O metodă prin care Lalita poate fi adorată și prin care ea răspunde fulgerător este puja. Acest termen este tradus de obicei ca practică rituală. Există mai multe forme de puja, pornind de la ritualurile zilnice, ritualuri ce se realizează pentru încărcarea anumitor obiecte simbolice, ritualuri realizate ca ceremonii în festivaluri sau ritualuri realizate în funcție de conjuncturile astrologice favorabile, ca de exemplu în momentul eclipselor lunare sau intrarea soarelui într-o constelație siderală, continuând cu ritualuri de grup sau ritualuri realizate în cuplu.
Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creații”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului și de aceea este foarte important să ne raportăm mai mereu la Sundari și să-i invocăm grația atunci când ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viață. Cu toate acestea, ordinele ei nu sunt bazate pe o autoritate samavolnică, ci ele respectă întru totul liberul arbitru al oricărei ființe, fiind impregnate de o iubire divină nelimitată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut pentru a-i obține grația este să ne deschidem inimile cu sinceritate față de iubirea pe care ea ne-o oferă în mod necondiționat.
Pentru a-i înțelege cât mai bine modurile de acțiune și manifestare, este însă necesar să eliminăm în mod gradat toate dorințele noastre egoiste și să iubim transfigurator tot ceea ce ne înconjoară. Din perspectiva profund spirituală a tradiției tantrice, frumusețea și fericirea extatică reprezintă energia fundamentală a existenței, iar “jocul” este însăși natura oricărei manifestări. Cunoscând aceasta, calea spre eliberarea de atașamente și spre dobândirea adevăratei fericiri și împliniri în viață devine mult mai ușoară. Această “cheie spirituală” reprezintă, de fapt, o parte a cunoașterii pe care ne-o împărtășește Marea Putere Cosmică Tripura Sundari.
BHUVANESHWARI, Zeita Spațiului, a lumilor
Cea de-a patra Mare Putere Cosmică în panteonul tantric hindus este Bhuvaneshwari (sau Bhuvanesi, după cum mai este ea denumită în unele teritorii ale Indiei). Această Mare Putere Cosmică este adorată ca Marea Zeiță care protejează toate lumile în Manifestare. De altfel, acest atribut al zeiței este simbolizat chiar de numele ei, care înseamnă Regina Glorioasă sau Guvernatoarea (Ishvari) întregului domeniu al Creației, cu toate lumile (Bhuvana) pe care Creația le conține. Bhuvaneshwari este creatoarea Pământului, Apei, Focului, Aerului, Eterului, a întregii Naturi (Prakriti), a Soarelui și a Lunii. Cu alte cuvinte, ea este Mama Divină care protejează toate lumile și, prin urmare, întregul Macrocosmos este corpul ei, pe care nenumăratele ființe care există reprezintă ornamentele și podoabele ei de preț.
TRIPURA BHAIRAVI – Zeita a focului subtil purificator
A cincea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, Tripura Bhairavi reprezintă uluitoarea, colosala, inegalabila și teribila forță sau energie (Shakti) de acțiune a Divinului care distruge și elimină tot ceea ce este rău și impur, care transformă (în sens evolutiv) diferitele tipuri de manifestări și care totodată reprezintă un fel de „înnoire” (precum o veritabilă „renaștere din cenușă”) și sublimare a aspectelor în Creație. Tripura Bhairavi simbolizează deci forma teribilă de manifestare a lui Dumnezeu în această creație.
Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi mai este cunoscută și ca Durga, adică Zeița care salvează ființa umană din toate situațiile dificile. În cele mai multe din reprezentările sale, Durga este înfățișată călărind un leu care, după cum se știe, este un simbol al focului și al energiei solare. Având o atitudine teribilă și amenințătoare, ea mânuiește cu dexteritate armele ei de lumină divină pentru a distruge toți demonii și toate forțele negative care îl tulbură pe adoratorul ei sincer și devotat. Prin urmare, ea îl ajută pe acesta să depășească cu succes orice boală, tristețe, suferință și chiar să învingă moartea.
Tripura Bhairavi este înfățișată, de asemenea, și sub forma celor trei zeițe învingătoare ale demonilor (care sunt adorate în textul Devi Mahatmya). Acestea sunt Mahalakshmi, Mahakali și Mahasarasvati, adică respectiv cele trei mari forme ale lui Lakshmi (care este consoarta lui Vishnu, Menținătorul), Kali (care este consoarta lui Shiva, Distrugătorul), și Sarasvati (care este consoarta lui Brahma, Creatorul).
Datorită puterii sale de transformare radicală a ființei umane și a trezirii aspirației spirituale, Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi este prezentată ca având strălucirea și radiația colosală a o mie de sori. Uneori, ea este reprezentată ca făcând gestul îndepărtării fricii (abhaya mudra). Zeița este înfățișată, în unele reprezentări iconografice, ca fiind așezată pe un lotus de culoare roșie, iar în alte reprezentări, ea este așezată deasupra unui cadavru.
Sălașul subtil al Marii Puteri Cosmice Tripura Bhairavi este în centrul subtil de forță Muladhara Chakra, care se află plasat la baza coloanei vertebrale. Ea reprezintă formidabila forță și ascensiune a lui Kundalini
Shakti, mai ales în acțiunea ei profund purificatoare la toate nivelurile ființei umane.
După cosmogonia vedică, Creatorul (Dumnezeu), prin imensa Lui iubire divină s-a sacrificat și a dat naștere miriadelor de creaturi din acest univers. Gestul Său de auto-sfâșiere, sau altfel spus, de jupuire-de-Sine pentru a face să apară Oul Primordial divin reprezintă cea mai înaltă formă de tapas manifestată prin intermediul inegalabilei și fulminantei Mari Puteri Cosmice, Tripura Bhairavi. În textul oriental Shatapatha-Brahmana se spune: „În timpurile primordiale, Prajapati era absolut singur și unic în această lume. El a spus atunci: „Eu vreau să fiu multiplu. Eu vreau să mă înmulțesc”. Pentru aceasta, el a făcut mari eforturi și a practicat un tapas. Ca urmare a eforturilor sale susținute și a procedeelor de care s-a folosit, El a dat astfel naștere celor trei lumi: 1) Pământul, 2) Atmosfera și 3) Cerul. El este
Acțiunea de purificare pe care o realizează Marea Putere Cosmică Tripura Bhairavi implică manifestarea aspectului ei de Salvatoare, deoarece ea este cea care îi salvează pe cei care o adoră cu devoțiune și sinceritate de toate suferințele și „presiunile” karma-ice negative. Putem remarca o strânsă legătură care există între Tripura Bhairavi și Tara (care și ea este numită Salvatoarea), ambele reprezentând Cuvântul sau Logosul (vak), dar în aspecte diferite ale sale. Astfel, în timp ce Tara semnifică „logosul iluminator” (pashyantivak), sau cu alte cuvinte, energia divină fonematică ce revelează sau iluminează, Tripura Bhairavi indică logosul suprem (parvak), care este nemanifestat. Am putea spune deci că „logosul iluminator”, la cel mai înalt nivel al său, se transformă în lumina divină supremă și în „căldura” conștiinței infinite a lui Dumnezeu Tatăl. Observația este valabilă însă și în sens invers, afirmând că logosul primordial nemanifestat capătă în mod gradat „formă” prin intermediul acțiunii lui Tara.( (Vijnana Bhairava Tantra))
CHINNAMASTA – Zeița fără cap oferă discernământul perfect
Imaginea teribilă a lui Chinnamasta, cea de-a șasea Mare Putere Cosmică din panteonul hindus, este cea mai expresivă cale de a sugera transformarea fundamentală a ființei umane de a renunța la individualitatea limitată și efemeră a ego-ului, pentru ca apoi aceasta să fie resorbită extatic în plenitudinea Conștiinței Universale a lui Dumnezeu Tatăl.
În panteonul tantric, cea de-a șasea Mare Putere Cosmică este CHINNAMASTA, zeița cu capul tăiat. Această particularitate simbolizează capacitatea de a transcende mintea și funcțiile sale, pentru ca în final să se realizeze resorbția extatică în Vidul Suprem al Conștiinței Divine Absolute.
Înțelepciunea e dincolo de minte
Din punct de vedere psihologic, ceea ce provoacă în realitate sentimentul de teamă și respingere atunci când se observă reprezentarea unei entități fără cap este ideea lipsei de identitate, pe care oamenii o asociază imediat și într-un mod aproape inconștient cu propria lor ființă. Or, se știe că simțul identității, cu alte cuvinte individualitatea, reprezintă elementul fundamental de „sprijin” al ființei umane în manifestare, baza înțelegerii și a concepției despre ea însăși și despre lumea înconjurătoare. Odată ce această idee sau acest „suport” a fost înlăturat, omul obișnuit se simte complet debusolat, fără niciun punct de referință, pierdut într-un necunoscut tenebros. Astfel, el va urmări prin orice mijloace să se protejeze (atât la nivel subconștient, cât și la nivel conștient) nu numai de „pierderea” identității sale, dar chiar și de ideile sau sugestiile exterioare, mai mult sau mai puțin clare, în ceea ce privește această „separare de identitate (sau ego)”. Omul modern, al cărui comportament și mod de gândire este cu precădere logic și rațional, consideră că „a-ți pierde capul” echivalează cu a pierde legătura cu simțul obișnuit al realității ceea ce, din anumite perspective, este perfect adevărat.
Totuși, din punct de vedere spiritual, aceste aspecte capătă semnificații complet diferite. A fi „fără cap” reprezintă, de pildă, una din cunoscutele metafore subtile pentru yoghinii inițiați, care se referă la transcenderea identificării cu conștiința corporală sau la depășirea atașamentului față de gânduri și dorințe. La modul practic vorbind, noi nu ne observăm mai mult capul decât spatele trupului nostru, iar experiența interiorului craniului este în esență experiența unui spațiu gol, deoarece nimeni nu poate să afirme, de exemplu că își „simte” creierul și glandele lui anexe. Așadar, la o analiză lucidă și detașată, din perspectiva simbolică a acestor aspecte, putem afirma că, practic, „nu avem cap”, cel puțin până în momentul în care nu ne privim forma corporală în oglindă.
Din perspectiva tradiției spirituale yoghine, condiția stării „fără cap” reprezintă, de fapt, adevărata noastră natură interioară, cea a martorului divin perfect detașat. În mod implicit, o astfel de condiție ne demonstrează faptul că „localizarea” noastră actuală în acest trup nu constituie de fapt decât o aparență iluzorie și nu o realitate fundamentală a ființei noastre. Dacă, de pildă, gândul puternic și constant „eu sunt acest trup” nu ar mai fi susținut de minte, conștiința individuală ar reveni gradat la condiția ei originară, aceea care nu depinde nici de formă și nici de gând. De altfel, această idee a „lipsei capului” este în mod frecvent utilizată ca metaforă spirituală în învățăturile sistemului JNANA YOGA, în ADVAITA VEDANTA și în tradiția Zen.
Cine moare înainte de a muri, nu mai moare după ce moare
Prin urmare, CHINNAMASTA (a cărei reprezentare este fără cap) este Marea Putere Cosmică ce îl ajută pe aspirantul yoghin devotat și sincer să-și dizolve mintea (cu toate ideile, atașamentele, obiceiurile, prejudecățile și formele-gând înlănțuitoare) în Pura Conștiință Divină, ajutându-l astfel pe acesta să-și transceandă mintea și să fuzioneze cu starea supramentală (UNMANA) a Vidului Divin Beatific. Acesta este motivul pentru care nu trebuie resimțită frica față de „pierderea capului” sau a timpului, deoarece mai devreme sau mai târziu moartea săvârșește „marea trecere”, indiferent dacă omul obișnuit dorește aceasta sau nu. De fapt, singura cale către trezirea spirituală este așa- numitul „sacrificiu al minții”, care implică renunțarea la mecanismul complicat al gândurilor de atașament și posesivitate, dintre care cel mai pregnant și mai puternic este cel care susține ideea că „eu sunt acest trup”. În tradiția spirituală inițiatică, acest sacrificiu este simbolizat prin tăierea capului, indicând astfel în mod sugestiv separarea minții de trup, adică eliberarea conștiinței de încorsetarea carcasei materiale a corpului fizic. Pe de altă parte, aceasta va permite, de asemenea, eliberarea energiilor subtile care sunt potențiale în ființa practicantului, energii care vor ascensiona și vor realiza fuziunea cu focarele energetice divine din Macrocosmos.
Ne putem pune însă următoarea întrebare: de ce trebuie ca acest concept să fie neapărat redat astfel în imaginea teribilă a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA, când el poate fi explicat și analizat teoretic în condiții mult mai puțin „zguduitoare”? Răspunsul este acela că imaginile vizuale au, de regulă, un impact mult mai puternic și dramatic asupra subconștientului ființei umane, determinând mai repede și cu o mai mare forță modificările de concepție și de acțiune ale omului și realizând breșe mult mai eficiente către natura lui esențială decât s-ar fi putut obține doar printr-o expunere teoretică.
Corelații între CHINNAMASTA și alte divinități ale panteonului tantric Există o strânsă corelație între CHINNAMASTA și KALI, în sensul că Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA reprezintă (dintr-o anumită perspectivă) concretizarea energiei care este specifică lui KALI și care, de asemenea, este orientată către transformarea spirituală a aspirantului sincer la desăvârșire. În acest aspect al său, CHINNAMASTA este numită PRACHANDA CHANDIKA, identificându-se astfel cu cea mai teribilă formă a lui KALI (care este CHANDI).
Pe de altă parte, aspectul ei teribil poate fi corelat și cu Marea Putere Cosmică TRIPURA BHAIRAVI, CHINNAMASTA fiind, ca și BHAIRAVI, o mare luptătoare. Totuși, în timp ce Bhairavi rezonează mai mult cu energiile telurice fundamentale (sălașul ei fiind, după cum se știe, MULADHARA CHAKRA), CHINNAMASTA se află mai mult în consonanță cu forțele subtile dinamice ale aerului. Din acest punct de vedere, putem afirma faptul că Chinnamasta acționează cu predilecție în ceea ce numim „lumea intermediară”, adică în acea „lume” (sau plan, nivel al Creației) care face legătura între planul transcendent și cel imanent al manifestării.
Ea reprezintă, așadar, „fulgerul” care unește Cerul și Pământul (ceea ce, într-o analogie semnificativă, constituie mintea și respectiv trupul ființei umane), având scopul fundamental de a ne elibera de limitările inerente condiției noastre de spirite încarnate. Dacă CHANDI (aspectul cel mai teribil al lui KALI) distruge demonii (tendințele inferioare ale minții), aspectul PRACHANDA CHANDIKA al lui CHINNAMASTA distruge ultimul și cel mai important „dușman” al spiritualității, care este ego-ul.
Dintr-o altă perspectivă, CHINNAMASTA este adeseori identificată cu INDRANI, care este contrapartea feminină a marelui zeu vedic INDRA, fiind astfel cea mai importantă zeiță din VEDA-e. INDRANI mai este numită și VAIROCHANI, adică „Cea foarte strălucitoare”, „Cea care radiază cu putere”, întocmai ca DURGA, zeița teribilă care este descrisă în același mod. În particular însă, CHINNAMASTA este numită VAJRA VAIROCHANI, adică „Cea care strălucește cu fulgerul în mână”. Așa cum se știe, fulgerul reprezintă „arma” de acțiune a lui INDRA, care el însuși este considerat zeul ca un diamant, personificarea iluminării spirituale instantanee.
O adoră plini de fervoare pe CHINNAMASTA ca fiind Zeița Sacră a transformării spirituale fundamentale, care acționează în special la nivelul celui de al treilea ochi (AJNA CHAKRA) al aspirantului yoghin, determinând astfel în acesta transcenderea viziunii ocultate și obișnuite a lumii.
Yoghina îndrăgostită și lipsită de ego
Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este de asemenea considerată a fi YOGA SHAKTI, adică însăși teribila forță de acțiune a puterii yoghine, ceea ce a făcut să fie corelată și chiar identificată cu VAJRA YOGINI și cu PARA DAKINI (care este prima și cea mai importantă DAKINI) din tradiția spirituală tibetană, adică cu acea zeiță care conferă adoratorului sincer și devotat mari puteri paranormale.
La nivelul structurii energetice subtile a yoghinului, CHINNAMASTA acționează cu predilecție în AJNA CHAKRA, semnificând deschiderea celui de-al treilea ochi și, prin urmare, simbolizând lumina care conferă percepția directă esențială a realității înconjurătoare, care înlătură ignoranța inerentă dualității. Datorită asocierii ei cu fluxul PRANA-ic ascendent prin SUSHUMNA NADI, CHINNAMASTA este de asemenea corelată cu UDANA VAYU, adică cu acel tip de energie subtilă care provoacă ascensiunea lui KUNDALINI SHAKTI și transformarea profundă a ființei umane. Cu toate acestea, CHINNAMASTA se manifestă practic la orice nivel al ființei yoghinului, atunci când acesta realizează un act de percepție care transcende condiția obișnuită.
No Comments
Sorry, the comment form is closed at this time.