DACA… – de Rudyard Kipling

Posted by on Mai 10, 2014

DACA… – de Rudyard Kipling

 

DACĂ… – de Rudyard Kipling

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea în jurul tău şi spun că-i vina ta;
de crezi în tine chiar când omenirea nu crede, dar s-o crezi ar vrea;
dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând, nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept;
dacă privit cu ură, nu te răzbuni urând şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de-nţelept;
dacă aştepţi dar nu cu sufletul la gură şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

 

de nu răspunzi la ură tot cu ură dar nici prea bun să pari nici prea-nţelept;
sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
de poţi visa dar nu-ţi faci visul astru;
de poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;
de poţi să nu cazi pradă disperării, succesul şi dezastrul privindu-le la fel;
de rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;
de rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;
de poţi risca pe-o carte întreaga ta avere şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
de poţi rămâne tu în marea gloată cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
duşman, om drag, răni să nu te poată;
de toţi să-ţi pese dar de nimeni prea;
de poţi prin clipa cea neiertătoare să treci şi s-o întreci gonind mereu;
dacă ajungi să umpli minutul trecător cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,
vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

    

ANTI – DACĂ… -   de KOSTAS VARNALIS

De poţi să faci pe prostul când altul te repede făcând-o pe deşteptul – şi c-un cuvânt nu-l cerţi;

de nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede;
de-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;
de nu amâi o clipă un rău să-l împlineşti şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept;
de-ţi place în iubire cu ură să izbeşti şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept;
de te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul şi numai interesul îl sui la rang de ţel;
de părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
de rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite, tu, dându-le la dracu, poţi altele scorni;
de poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
de nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie, dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn;
de poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii, îmbătrânite-n rele, să facă rele noi şi sub nehotărâre plecându-te ca servii, când toţi strigă: “înainte!” doar tu să strigi:” ‘napoi!”;
dacă, stând în mulţime te-mpăunezi semeţ, dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ, te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic;
dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom, al tău va fi Pământul cu tot prisosul său;
vei fi-ntre Domni, Întâiul, dar niciodată OM!